Sfânta Ecaterina a Suediei (1331-1381) – călugăriţă

Asculta acest articol

În prima jumătate a secolului al XlV-lea, în oraşul Roma au devenit foarte cunoscute două femei venite din Suedia: Sfânta Brigita (1303 -1373), mamă a opt copii, suflet pătruns de o credinţă adâncă, ce a avut o mare influenţă în istoria, viaţa şi literatura ţării sale, şi regina Cristina, care a umplut cronicile mondene ale oraşului cu purtările ei extravagante.

Alături de Brigita a venit în anul 1350 şi fiica ei Ecaterina, a doua dintre cei opt copii, şi a preluat de la mamă făclia luminoasă a unei vieţi trăite sub îndrumarea Duhului Sfânt.

Ecaterina s-a născut în anul 1331. De foarte tânără s-a căsătorit cu nobilul Edgar Kürner, şi el un suflet îndrăgostit de frumuseţile imateriale, care a fost de acord cu tânăra lui soţie să îşi păstreze jurământul pe care îl făcuse în copilărie de a rămâne fecioară; mai mult chiar, el însuşi a făcut legământ să urmeze aceeaşi cale. La vârsta de 19 ani, Ecaterina obţine de la soţ permisiunea de a vizita oraşul Roma, cu prilejul anului jubiliar 1350.

Aici, nu după mult timp, primeşte vestea că soţul a trecut la cele veşnice. De acum înainte, viaţa celor două fiinţe extraordinare, mama, Brigita, şi fiica se va desfăşura pe acelaşi drum: fiica va participa cu toată dăruirea la activitatea spirituală a mamei. Brigita întemeiase în Suedia, la Vadstena, o comunitate de tip cenobitic, formată din mănăstiri separate pentru bărbaţi şi pentru femei şi urmând normele de viaţă călugărească trasate de Sfântul Bernard.

Ecaterina şi-a prelungit şederea la Roma până la moartea mamei sale, în anul 1373 la 23 iulie. În tot acest timp a fost alături de mama sa în pelerinajele lungi pe care le-a întreprins, având de trecut prin mari primejdii, din care cele două curajoase femei nu ar fi putut scăpa fără un ajutor deosebit din partea lui Dumnezeu.

Sfânta Ecaterina este adesea reprezentată având alături de ea un cerb, care, după tradiţie, i-a apărut de mai multe ori şi a salvat-o din situaţii grele. În 1375 se reîntorcea în Suedia, aducând cu ea trupul mamei, pe care l-a înmormântat în mănăstirea din Vadstena; ea însăşi intră în mănăstire. După câtva timp se reîntoarce la Roma, pentru a urmări procesul de canonizare a mamei sale.

O tradiţie aminteşte că în această perioadă, prin rugăciunile ei, a salvat oraşul de o revărsare catastrofală a fluviului Tibru, ale cărui ape începuseră a trece digurile. Faptul este reprezentat într-o pictură păstrată în capela dedicată Sfintei Ecaterina în locuinţa din piaţa Farnese. Revenind în Suedia, este aleasă stareţă a mănăstirii Vadstena, dar în 24 martie 1381 părăseşte pământul şi se duce să îşi întâlnească mama în lumina şi odihna veşniciei. Brigita a fost declarată sfântă în anul 1391, iar Ecaterina este ridicată la cinstea altarelor prin devoţiunea unanimă şi universală a poporului.

Ecaterina, cu formele Caterina, Catrina, Cătălina, este un nume vechi şi foarte răspândit, dar a cărui origine şi semnificaţie nu au putut fi stabilite cu precizie. Cu foarte mare aproximaţie se poate accepta legătura cu un cuvânt egiptean ce înseamnă “coroană”.

Această incertitudine nu afectează problema vieţii, doarece nu prenumele, ci faptele dau sens şi valoare vieţii. Sf. Ecaterina de Suedia, în numai 50 de ani de viaţă, cerşind şi urmând statornic lumina Duhului, a dat strălucire ţării sale şi Sfintei Biserici.

(Vieţile Sfinţilor)