Image 1
Image 2

CHEMAREA BISERICII

Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României

Sfantul Andrei, apostolul romanilor
Sfânta Biserică îl sărbătoreşte la 30 noiembrie pe Sfântul Apostol Andrei, cel dintâi chemat la apostolat şi părintele spiritual al poporului român.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

 

Sfântul Andrei, primul Apostol al Mântuitorului nostru era un pescar, originar din Betsaida Galileii, orăşel situat pe malul Lacului Ghenizaret, fiul lui Iona şi fratele lui Petru. Înainte de-a deveni Apostol al Domnului, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Împreună cu el era şi un alt ucenic, care nu putea fi altul decât cel ce avea să devină Sfântul Ioan Evanghelistul şi care a relatat în Evanghelia sa cele petrecute atunci. Aceşti doi ucenici erau de faţă când Domnul Iisus a venit la Iordan pentru botez şi când Botezătorul L-a arătat mulţimii prin cuvintele: “Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan I; 29). De îndată ce au văzut şi au auzit acestea, ei L-au urmat pe Iisus fără rezerve. La rândul lui, Andrei s-a dus la Petru, fratele său, şi i-a dat vestea cea bună: “Am găsit pe Mesia, care se tâlcuieşte: Hristos” (Ioan I; 41) şi astfel, l-a tras şi pe Petru spre dragostea lui Hristos. Luându-l de mână, a mers cu el la Iisus şi I l-a înfăţişat, Petru devenind şi el Apostol. Deci, pe de o parte, Sfântul Andrei este cel dintâi chemat de Dumnezeu la înalta şi greaua misiune a apostolatului, iar pe de altă parte, el este primul care L-a mărturisit pe Iisus. Prin descoperire dumnezeiască, el a cunoscut şi a adeverit că Iisus este Hristosul, Mântuitorul lumii, Răscumpărătorul mult aşteptat şi prezis de prooroci. Mărturia lui va deveni piatră de temelie a credinţei creştine. Din acel moment, Andrei L-a însoţit pretutindeni pe Învăţătorul său, pe drumurile Ţării Sfinte, adăpându-se din izvorul nesecat al dumnezeieştilor descoperiri pe care le aducea Mântuitorul. A fost martor la faptele minunate săvârşite de Domnul, s-a împărtăşit din cuvântul divin, dătător de viaţă, al credinţei celei noi întemeiată de Hristos şi, mai presus de toate, a văzut Pǎtimirile Domnului, a plâns la moartea Lui şi s-a întărit în credinţă în ziua Învierii.

 

Înainte de înălţarea Sa la cer, Domnul i-a trimis pe Sfinţii Săi Apostoli să meargă şi să propovăduiască Evanghelia la toate popoarele şi să le boteze în numele Sfintei Treimi. Aşa se face că fiecăruia i-a revenit câte o parte a lumii cunoscută atunci, unde şi-a desfăşurat activitatea de evanghelizare. Au tras la sorţi şi sorţii au decis ca Apostolul Andrei să meargă  la propovăduire în părţile dinspre Grecia, Marea Neagră şi Dunăre. Istoricul Eusebiu din Cezareea, care a trăit în secolul al IV-lea, precum şi alte mărturii ale vremii, atestă faptul că Andrei, predicând Evanghelia de-a lungul coastei de sud a Mării Negre, în Heracleea, Sinope şi Trapezunt, a  ajuns şi pe ţărmul de apus, în Sciţia, regiune care nu era alta decât Scythia Minor, adică Dobrogea de astăzi, spaţiu în care trăia o parte dintre strămoşii poporului român şi de unde, prin misionarii urmaşi ai Sfântului Andrei, Evanghelia a pătruns în zonele mai adânci ale teritoriului geto-dac. Spaţiul geografic evanghelizat de Sfântul Andrei este aproape la fel de întins ca şi cel în care şi-a desfăşurat activitatea Sfântul Apostol Pavel. Sfântul Apostol Andrei a avut un sfârşit de mucenic, el fiind răstignit în anul 69, la Patras, lângă Corint, în Grecia, cu capul în jos, pe o cruce în formă de “X”, căreia i s-a dat numele de “Crucea Sfântului Andrei”. În anul 357, osemintele lui au fost luate de la Patras şi aşezate cu mare cinste în biserica “Sfinţii Apostoli” din Constantinopol.

 

Putem afirma că la noi, la români, creştinismul are vechime şi temeiuri apostolice şi aceasta i se datorează Sfântului Andrei, care este unul dintre cei mai populari Sfinţi ai noştri, numele lui fiind viu nu numai în evlavia, ci şi în folcorul românesc. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, încă din luna mai a anului 1995, a hotărât să fie înscris în calendarul nostru bisericesc cu cruce roşie, între Sfinţii mari ai Ortodoxiei, iar din anul 1997, l-a proclamat şi înscris în calendarul bisericesc drept “Ocrotitorul României”. Părticele din moaştele sale sfinte se găsesc la Mănăstirile Hurezi, Secu, Neamţ şi în Catedrala Episcopală a Municipiului Galaţi, oraş care l-a luat ca sfânt ocrotitor şi mijlocitor înaintea tronului Sfintei Treimi. În decursul anilor, la Peştera Sfântului Andrei, devenită un reper important pe harta creştină a Dobrogei, s-au săvârşit nenumărate minuni şi vindecări miraculoase, motiv pentru care, anual, zeci de mii de credincioşi, din toate colţurile ţării, dar şi din afara ei, vin şi se închină în locul unde a trăit dumnezeiescul Apostol, rugându-se şi încărcându-se de har. În şedinţa sa din 14 noiembrie 2001, Sfântul Sinod a decis ca ziua de 30 noiembrie, în care a mucenicit Sfântul Andrei să fie proclamată şi cinstită ca sărbătoare bisericească naţională.

Preot dr. Cristian Boloş

 

CITEȘTE ȘI:

 

Se modifică programul autobuzelor de Sfântul Andrei și Ziua Națională

 

Obiceiuri legate de sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

LITURGHIE ARHIEREASCĂ

Hram în prezenţa Moaştelor Sfântului Nectarie de Eghina

Duminică, 12 noiembrie 2023, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească de hram la biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Baia Mare. La eveniment a asistat secretarul de stat pentru culte, Ciprian Olinici și preotul paroh Andrei Emil Pop, inspector eparhial.