Asculta acest articol
Pe măsură ce confruntarea dintre Rusia și Ucraina produce tot mai multe pagube, ea devine din ce în ce mai interesantă. Cu toată seriozitatea Vladimir Putin afirmă că, de fapt, Ucraina bombardează orașele din Dombas. Tot Ucraina ar fi declanșat conflictul cu Rusia, afirmă partea rusă.
Chiar dacă ar fi adevărat, dar este clar pentru toată lumea că nu este, nimeni nu l-ar mai crede pe Putin. Liderul de la Moscova și-a pierdut toată credibilitatea. Federația Rusă nu se mai bucură de nicio încredere. Oligarhii ruși au devenit expresii ale răului absolut, simboluri ale corupției de stat. Ei au furat Rusia. Miliardele lor au fost scoase din buzunarele rușilor de rând.
Stalin și-a înfometat poporul, și-a lichiadat adversarii, pe unii i-a trimis în fața plutoaneler de execuție, pe alții în Siberia. Nu a acumulat avere pentru el, dar prin politicile lui a reușit să sărăcească întregul imperiu roșu, incluzând aici și țările-satelit.
Aceste țări, azi în NATO, îl deranjează și pe Vladimir Putin. Are impresia că organizația militară defensivă se apropie prea mult de Rusia.
Probabil că, în timp, se va stabili că principala cauză a invaziei rusești a fost intenția Ucrainei de a intra în NATO și de a adera la Uniunea Europeană.
Dictatorul de la Kremlin nu poate concepe schimbarea de regim, trecerea la un sistem democratic a unei țări din sfera de influență a Moscovei.
Poate fi acest lucru un motiv pentru declanșarea unui război? Uite că poate. Chiar a unui război mondial, dacă situația se va complica și tensiunile dintre Est și Vest vor crește.
Vladimir Putin însuși folosește termenul de Vest când vorbește despre țările democratice, despre NATO și UE. Încă puțin și se va vorbi despre “ciocnirea civilizațiilor”.
Problema este că Ucraina se simte parte a civilizației europene. Așa ar trebui să se considere și Rusia. Mihail Gorbaciov, groparul URSS, a primit în anul 1990 Premiul Nobel pentru Pace. Sigur că de ani de zile nu-i place modul în care a condus Vladimir Putin Federația Rusă. Nu-i place nici ce se întâmplă acum. În fiecare an, la 2 martie, cu ocazia zilei de naștere, Vladimir Putin îi ura “La mulți ani!”. Cam la atât s-au limitat relațiile dintre ei.
Indiferent cum se va termina acest război, Rusia s-a autocondamnat la izolare. Nu-ți mai vine să citești nici cărțile marilor scriitorii ruși. Pentru că îți apare chipul lui Putin în față. Își va reveni Rusia? Pierderile suferite sunt uriașe.
Ucraina se poate reconstrui, dacă reușește să-și continuie drumul spre democrație și economie liberă. Rachetele rusești au distrus clădiri, dar așa cum spunea președintele Zelenski în fața Senatului american și a Parlamentului canadian, atacurile barbare au întărit nu numai spiritul poporului ucrainean, ci a întregii lumi.
Vorbe mari, dar într-adevăr tânărul președinte a reușit să imprime o stare de spirit destul de rară în istorie. Cam așa cum a fost în România afârșitului de an 1989. Din păcate pe noi nu ne-a ținut prea mult.
Acest președinte-actor (sau actor ajuns președinte) a reușit să-i trezească din somn și pe liderii europeni. O nouă realitate a apărut cu pregnanță în fața așa-ziselor economii puternice din Europa. Germania și Italia au descoperit că sunt dependente de gazul rusesc. :i nu doar ele. Prețurile combustibilului, a materialelor de construcție, a produselor alimentare, s-a văzut acum că depind atât de importurile din Rusia, cât și de importurile din Ucraina.
De la izbucnirea războiului a ieșit în evidență latura umanitară, dar și adevărul neplăcut că economiile europene sunt conectate la materiile prime din Rusia și Ucraina. Din moment ce toate țările europene sunt interesate economic în rezolvarea conflictului armat dintre cele două țări trebuie să fie deschise și spre anumite concesii făcute Rusiei.
Deja au început să se facă socotelile pierderilor provocate de război. Sunt uriașe, de ordinul miliardelor de euro. Din această cauză liderii europeni trebuie să accepte dialogul și cu președintele Putin.
