Asculta acest articolTotuşi este de bun augur că se acordă o oarecare atenţie unor declaraţii date de Vasile Blaga, actualul preşedinte al PDL. În cele spuse, liderul democrat-liberal se dovedeşte, ca mai întotdeauna, foarte ponderat. Blaga – de fapt – nu a sărit niciodată peste cal, nu s-a grăbit să se exprime în fraze pompoase, nici să inducă un optimism fals. Şi de astă-dată tratează viaţa politică cu circumspecţie, având conştiinţa perfectă a condiţiei politice a fostului partid de guvernământ.
Dacă nu se grăbeşte a fi un optimist, el nu ni se pare a fi nici pesimist. Mare dreptate are: ca opozant, el şi partidul pe care îl conduce sunt abia la început de drum. Are ani buni în faţă, ani în care se pot întâmpla multe când pot avea loc schimbări radicale în peisajul politic. Peste câţiva ani, nimic nu va mai semăna cu ceea ce avem actualmente sub ochi.
Şi totuşi ceva se mai poate spune despre declaraţiile liderului democrat-liberal. Ele parvin dintr-un cadru vechi, străvechi de acum, firesc pentru PDL, nefiresc pentru noua conjunctură politică. Deducem de aici că în cabinetele PDL, în fieful partidului lor, nu s-a întâmplat mai nimic în ultimii doi-trei ani. Cum era gândită politica atunci, la fel este gândită politica şi azi.
Reiese din cuvintele preşedintelui Blaga acelaşi aer, acelaşi damf, aceeaşi atmosferă solidificată sau osificată care a consacrat poziţia partidului.
Pentru a înţelege mai bine, propunem o altă voce şi implicit un alt tip de discurs. Să ni-l închipuim pe Traian Băsescu plecat de la Cotroceni – pe o cale sau alta, demisie, suspendare, demitere -, ajuns astfel prin jocul sorţilor, din nou în rândurile PDL. Cândva, în învăţământ, acest procedeu se numea „problematizare”.
Ei bine, cu un efort de imaginaţie să-l aducem pe Traian Băsescu în postura de lider PDL, prezent cu un interviu la unul din posturile de televiziune. Trecem peste faptul că emisiunea respectivă ar face un mare rating, însă nu insistăm pentru că nu e relevant aici.
Noul preşedinte al PDL, ar începe, şi ar încheia cu un atac virulent asupra puterii, indiferemt cât a izbutit sau nu puterea să realizeze în timpul guvernării. Pentru Traian Băsescu ar fi suficientă o zi sau o zi jumătate de guvernare. Prima parte a atacului ar fi „demascarea”. Acum e greu să spunem ce anume ar demasca, pentru că poate fi demascat orice. De la alcătuirea guvernului, considerată de vocea puternică şi radicală a lui Traian Băsescu o mare eroare, la primele măsuri luate de noul executiv.
În continuare, noul „preşedinte al PDL” ar da amănunte asupra minciunilor electorale ale guvernanţilor, fără nicio legătură cu realitatea politică actuală. Ar intra fără îndoială în detalii, explicând cu lux de amănunte, de ce nici în anii următori, indiferent câţi vor fi aceştia, aceste promisiuni electorale nu vor putea fi realizate.
Şi s-ar mai fi întâmplat ceva, cu certitudine: Traian Băsescu ar fi făcut praf şi pulbere PDL, adică fostul PDL, de dinainte de a se instala el ca nou preşedinte. Şrapnelele ar zbura în capul tuturor fie că sunt la putere, fie că suportă să stea în opoziţie.
Judecând astfel lucrurile am putea înţelege mai bine ce a fost demersul televizat a lui Vasile Blaga. Nu un cântec de lebădă, ar fi prea mult, prea aspru şi prea profund. Noi l-am putea asemăna doar cu tresăririle în somn ale unui buldog dormind într-un fotoliu.
Iată de ce e mai bine pentru toată lumea ca Traian Băsescu să rămână la Cotroceni.
