Asculta acest articolSentimentul de oboseală generat de prea multă empatie este un fenomen real. Această condiție se manifestă când cineva se identifică prea intens cu suferințele altora, ajungând să se simtă epuizat și chiar ars pe plan emoțional, ceea ce poate avea impact asupra relațiilor personale și profesionale. Un studiu mic realizat în 2020 a evidențiat cum empatia excesivă poate afecta negativ atât relațiile interpersonale, cât și pe cele intrapersonale, având totodată potențialul de a aduce beneficii în anumite contexte.
Este important să înțelegem că problema nu constă neapărat în cantitatea de empatie resimțită, ci în modul în care este exprimată, care poate duce la o suprasolicitare emoțională. Acest exces de empatie poate provoca un sentiment de urgență de a oferi soluții, chiar dacă acest lucru poate să nu fie în cele din urmă benefic nici pentru cel care oferă ajutorul, nici pentru cel care îl primește.
Semnele oboselii empatică includ identificarea excesivă cu problemele altora, simțirea extenuată din cauza preocupării pentru dificultățile altora mai mult decât pentru propriile probleme, și eventual o senzație de detașare sau lipsă de empatie ca un mecanism de apărare împotriva epuizării.
Pentru a face față acestei situații, este esențial să stabilim limite sănătoase, să ne concentrăm pe propriile răspunsuri emoționale într-un mod mai gestionat și să oferim alternative de conectare care nu ne epuizează resursele emoționale. În anumite cazuri, terapia poate fi utilă pentru a reconfigura relația cu empatia și pentru a învăța cum să ne protejăm de efectele negative ale acesteia, menținându-ne totodată capacitatea de a relaționa și de a empatiza cu ceilalți într-un mod sănătos.
Fii primul care comentează