Asculta acest articolEuropa a traversat cu succes furtuna energetică din 2022 – 2023 şi, în lipsa unor evenimente imprevizibile, vom asista la o stabilizare a situaţiei de pe piaţa de gaze naturale şi, implicit, a preţului, însă viitoarele crize energetice determină necesitatea unor strategii energetice pe termen lung şi a existenţei unor planuri de măsuri pentru situaţii de urgenţă energetică, susţine preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliţă, citat de Agerpres.
Acesta e de părere că surplusul de gaze din depozite, noile infrastructuri de GNL, care urmează să se finalizeze în următoarele luni, cât şi menţinerea unui consum scăzut al Chinei va aduce scăderi ale preţului la gaze până la 20 euro/MWh în anul 2024, dar cu o posibilă creştere a preţului la gaze în anul 2025, consecinţă a eliminării gazelor din Rusia via Ucraina.
“A traversat Europa cu succes furtuna energetică din 2022 – 2023? Răspunsul este: Da! Vom mai avea astfel de crize în viitor? Răspunsul este: Da! În anul 2022, măsurile principale care au permis Europei să depăşească situaţia de criză, parţial fără energia rusească sau bazat pe reducerea voluntară a consumului de gaze, pe trecerea voluntară a producerii de energiei electrică şi termică pe alţi combustibili, pe creşterea livrărilor de gaze din Norvegia, Africa şi Asia, dar mai ales pe creşterea importurilor de LNG. Exceptând importurile de LNG, toate măsurile sunt nesustenabile pe termen lung”, se spune în analiză.
Potrivit sursei citate, securitatea aprovizionării cu gaze naturale s-a îmbunătăţit semnificativ în anul 2023, iar UE este pe cale să îndeplinească obiectivul REPowerEU de a fi independentă de combustibilii fosili din Rusia până în 2027.
În 2022, importurile totale de gaze ruseşti (GNL şi gaze naturale prin conducte) au scăzut la 80 miliarde metri cubi, respectiv 24% din importurile UE, în comparaţie cu importurile anuale anterioare crizei, de 155 miliarde de metri cubi, adică 45%. Chiar dacă importurile de GNL din Rusia au crescut din 2021, acestea reprezintă o pondere foarte mică din totalul importurilor de gaze.
Volumul total al importurilor a continuat să scadă în 2023, fiind estimat la aproximativ 40 – 45 miliarde metri cubi. În iunie 2023, doar 8% din importurile de gaze au fost realizate prin conducte ruseşti, comparativ cu peste 50% înainte de război. UE a fost în măsură să compenseze integral volumele lipsă din Rusia. Noua politică de înmagazinare nu numai că a asigurat securitatea energetică pentru iarna 2022 – 2023, ci şi o situaţie mai confortabilă pentru iarna următoare.
Comisia a propus o serie de măsuri de economisire a energiei şi de reducere a consumului de energie, în conformitate cu principiul ‘eficienţa energetică înainte de toate’. În mai 2022, Comisia a prezentat posibile măsuri în vederea reducerii consumului de energie şi a creşterii eficienţei energetice în clădiri, industrie şi transporturi. Aceasta a fost completată de iniţiativa Sprintul oraşelor pentru economisirea energiei – o iniţiativă lansată de Comisie, de Convenţia primarilor din UE şi de Comitetul European al Regiunilor, pentru a sprijini oraşele să ia măsuri imediate în aceeaşi direcţie.
În 2022, Consiliul a convenit asupra unui obiectiv de reducere voluntară cu 15% a cererii de gaze (sau 45 miliarde mc) până în primăvara anului 2023, care a fost depăşit prin scăderea cererii cu 18%, toate sectoarele reducându-şi cererea de gaze. Pe baza acestei experienţe, obiectivul voluntar a fost extins până în martie 2024.
Ca urmare a planului REPowerEU, UE şi-a diversificat în mod semnificativ aprovizionarea cu energie,, iar în aprilie 2022, Comisia, mandatată de Consiliul European, a creat o platformă energetică a UE pentru a pune în comun cererea de gaze a UE şi pentru a coordona achiziţiile comune voluntare în vederea încheierii unor contracte favorabile cu furnizori internaţionali care nu sunt din Rusia.
Comisia a sprijinit statele membre în procesul de abordare a blocajelor din infrastructura de gaze identificate în cadrul planului REPowerEU. UE a înregistrat progrese remarcabile în ceea ce priveşte diversificarea aprovizionării sale cu energie şi optimizarea infrastructurii existente de gaze naturale prin intermediul conductelor, de exemplu Gazoductul baltic, conducta de interconectare Polonia-Slovacia şi Grecia-Bulgaria, permiţând fluxul inversat între Franţa şi Germania şi terminalele GNL, de exemplu în Germania, Grecia, Italia şi Finlanda.
UE şi-a extins importurile de gaze naturale şi de GNL din Norvegia şi SUA, și poartă dialog cu Nigeria, Uruguay, Argentina, Azerbaijan, Algeria.
CITEȘTE ȘI:
Principalul obstacol al tranziţiei către energia curată în UE
Fii primul care comentează