Asculta acest articol…. cu toate avantajele şi dezavantajele pe care le prezintă proprietatea. Din păcate, ultimii ani au dovedit că în numeroase comune ale judeţului, mai ales cele aflat la distanţă mai mare de oraş, în ciuda creşterii gradului de deservire, fiind vorba despre reţele de alimentare cu apă potabilă, reţele de canalizare şi de gaze naturale, este în creştere numărul locuinţelor nelocuite. Nu sunt puţine comunele/satele în care sunt zeci de locuinţe goale, unele întreţinute de urmaşii proprietarilor, altele care au intrat în degradare. Interesul faţă de aceste case aflate la zeci de kilometri spre exemplu de Satu Mare, este deosebit de scăzut, în ciuda faptului că preţurile sunt accesibile. În funcţie de localitate, de starea imobilului, de distanţa faţă de cel mai apropiat oraş sau chiar în funcţie de suprafaţa de teren aflată în vecinătatea casei, unele se vând la preţuri cuprinse între 10 şi 40 de mii de euro.
Despre case aşa zise goale se poate vorbi şi într-o serie de comune ale judeţului, din care populaţia activă este plecată la muncă în străintate. Aceste case sunt adesea nelocuite, dar devin case de vacanţă pentru perioadele în care proprietarii se întorc în concediu. Lista acestor comune include: Certeze, Halmeu, Târşolţ ş.a.
Din discuţiile purtate cu primari ai unor comune din judeţ, este în uşoară creştere interesul pensionarilor mai ales, fără a fi excluşi tinerii, care în condiţiile creşterii costurilor cu întreţinerea locuinţelor de la oraş, dar şi creşterea cheltuielilor privind coşul zilnic, se îndreaptă spre sate, mai ales acolo unde sunt asigurate şi locuri de muncă, chiar dacă sunt plătite modest.
Excluzând cele de mai sus, aşa cum poate remarca fiecare om, de câţiva ani, se remarcă un aşa numit exod al populaţiei spre comunele „suburbane” precum Păuleşti, Botiz, Dorolţ, Odoreu, Vetiş, ca să dăm câteva exemple. S-au construit numeroase cartiere noi în comunele menţionate. Majoritatea proprietarilor acestora sunt persoane care au locuit la oraş, dar pe seama creşterii gradului de deservire de la sate, dar şi a reducerii locurilor de muncă, au preferat o casă la distanţă relativ mică faţă de Satu Mare, preferând să facă naveta spre locul de muncă.
Primarii contactaţi ne-au spus că şi întoarcerea la ţară a unor sătmăreni este selectivă, mai ales când este vorba despre distanţa mare faţă de cel mai apropiat oraş. Întoarcerea tinerilor la ţară este aproape exclusă în condiţiile în care nu sunt puţine comunele judeţului în care activităţile de mică industrie lipsesc, iar în agricultură, acolo unde se resimte o lipsă acută de forţă de muncă, sunt salarii modeste, neatractive. Munca este grea, cu program de muncă prelungit, iar veniturile sunt adesea sub aşteptări.
Nicolae Cornea Mare, primarul comunei Socond, aflată la zeci de kilometri de Satu Mare, spunea că la nivelul unităţii administrativ teritoriale sunt case nelocuite, dar ele au proprietari, fiind vorba în principal despre moştenitori.
Aceştia le menţin, plătesc impozite şi taxe, dar fără a le vinde, din diverse motive. Nu se poate vorbi despre multe case nelocuite în totalitate. De o vreme, spunea primarul Cornea, se resimte întoarcerea unor foşti locuitori ai comunei sau urmaşi ai acestora, în satele de baştină ale părinţilor. Sunt şi câteva familii care au revenit din străinătate şi s-au stabilit acasă. Ne-a fost dat exemplul a patru familii întoarse mai recent din Belgia, care au preferat să rămână în Soconzel.
Gheorghe Marian, primarul comunei Săuca, ne spunea că mai ales în satul Cean, unele din casele care până mai ieri erau nelocuite, au fost vândute către persoane care nu provin din comună. Se poate presupune că atracţia zonei pentru casele cumpărate o reprezintă staţiunea balneară Tăşnad. Unele case mai modeste, care necesită renovări, s-au vândut şi cu 10.000 de euro, iar cele care au grădină mai mare, sunt mai scumpe. După estimările primarului Marian, la nivel de comună sunt de vânzare între 3 şi 4 % din case. Sunt foarte puţini localnicii care s-au întors în satele natale. Vorbim aici mai ales despre pensionari. Pe raza unităţii administrativ teritoriale este permanent nevoie de case. Este în continuă creştere populaţia de etnie romă.
Szabo Elek, primarul comunei Agriş, ne-a asigurat de faptul că prea puţine case sunt nelocuite, dar care îşi găsesc relativ repede cumpărători. În comună, o casă cu 25-30 de ari de grădină, în stare bună de utilizare, poate costa şi 40.000 de euro. Este încă scăzut numărul celor care, după zeci de ani locuiţi la oraş, se întorc în Agriş sau în Ciuperceni.
Aurel Bojan, primarul comunei Bogdand, ne-a vorbit despre existenţa a aproximativ 50 – 60 de case nelocuite, mai ales în satele Babţa şi Corund. Distanţa mare faţă de reşedinţa de judeţ face neatractive casele rămase goale. Sunt foarte puţini cei care, din diverse motive se mai întorc de la oraş la ţară. Nu sunt puţine casele din comună, în mod expres cele din satele menţionate, care se vând cu dificultate la preţuri cuprinse între 15.000 şi 20.000 de euro. Dacă în Corund, spunea interlocutorul nostru, casele de vânzare au grădini până la 1.400 de metri pătraţi, cele din Babţa au suprafeţe considerabil mai mari.
Radu Cristea, primarul comunei Valea Vinului, spunea că peste 40 de case sunt nelocuite pe raza comunei. Dacă unele case din Măriuş şi Sâi au început să prezinte interes pentru persoane care ar dori să se stabilească la ţară, cele din Roşiori sunt mai puţin căutate. Există cel puţin două explicaţii pentru această situaţie considerată ciudată. Sunt persoane care preferă să cumpere case cu foarte puţin teren, cum este în satele Măriuş şi Sâi. O bună parte din case se cumpără în zonă, schimbă proprietarii pentru zona colinară, mai atractivă faţă de şes. Casele din Roşiori, în marea lor majoritate au grădini mari, fapt ce nu mai prezintă interes pentru cumpărătorii care doresc să se întoarcă la ţară, mulţi fiind pensionari.
Incze Lajos, primarul comunei Halmeu, ne-a vorbit despre case goale, dar numai vremelnic. Peste 200 de asemenea imobile sunt proprietărţi ale celor peste 1.000 de halmeeni, care lucrează în străinătate. Aproximativ 15 familii s-au întors în ultima perioadă de la oraş, indiferent că am vorbi despre Satu Mare sau Baia Mare. Puţinele case care în urma decesului proprietarilor sunt goale, se oferă spre vânzare la 15.000 – 25.000 de euro. Unele dintre ale au grădini de peste 30 de ani.
Ioan Mureşan, primarul comunei Botiz, ne-a spus că cele aproximativ 80-100 de case noi construite aparţin unor proprietari sosiţi din Cămărzana, Târşolţ, Tarna Mare, Gherţa Miccă, Călineşti-Oaş ş.a. În ultimii ani, se construieşte masiv în zona Pădurea Noroieni. Acolo deţin case numeroşi sătmăreni care au părăsit agitaţia oraşului, în favoarea liniştii din vecinătatea pădurii. Sunt foarte puţine casele nelocuite în Botiz.
Florin Ionici, primarul comunei Cămărzana, apreciază că la nivel de comună, gradul de ocupare a caselor este de peste 90%. Nu sunt puţini cei care, după o mai lungă perioadă petrecută la muncă în străinătate, se întorc acasă, îşi modernizează casele pentru a-şi asigura un confort similar cu cel avut în ţările în care au lucrat. La Cămărzana, o serie de case noi sunt încă nelocuite, dar se află în fază de finisaj, fără a face obiectul vânzării-cumpărării. Se poate vorbi la nivel de comună despre 15-20 de case care nu sunt locuite. Celelalte imobile sunt locuite măcar de vârstnicii ai căror copii mai lucrează în străinătate.
Gheorghe Jurchiş, primarul comunei Cehal, spune cu o doză de reţinere, dar şi de optimism, că în unitatea administrativ teritorială în fruntea căreia este, sunt nelocuite aproximativ 40% din case. Vânzările sunt puţine, iar preţurile sunt cuprinse între 15.000 şi 25.000 de euro. În ultima perioadă, creşterea preţurilor terenurilor a condus la scumpirea caselor.
CITEȘTE ȘI:
Dacă vor candida, credeți că vor mai fi aleși următorii primari din Satu Mare?
Fii primul care comentează