PRIETENIA CU AUREL POPP

Tânărul George Mihail Zamfirescu îl ceartă pe Aurel Popp pentru că acesta nu mai picta

Asculta acest articol

Iubite frate Aurel,

Prietenia d-tale avea pentru mine un farmec deosebit. Îmi vorbeai ca un frate mai mare, un om integru. Am muncit și eu să fac în Sătmar, lucruri frumoase. După doi ani, am cules roadele. Unele dulci, altele necoapte. Dar nu uita că am fost singur, singur și sărac. Vor veni alții, cu gând să facă mai mult, și vor face dacă se vor bucura de înțelegerea plebei și concursul burghezimei ce te fură și pe d-ta, încet dar sigur.

Îmi place să cred că, în curând, te vei întoarce la pânzele, la paleta și chevaletul d-tale. Acolo e rostul și farmecul. “DAC” îți asigură existența de mâine, te va înbogăți, poate, – dar bogăția nu-ți va da mulțumirea sufletească, nu te va însemna pe frunte cu aureola pe care o meriți deplin și cu drept cuvânt. Mai adu-ți aminte, cât de rar, că artistul pe care l-ai sugrumat acum, va veni într-o zi să-ți ceară socoteală. Va fi o judecată nemilostivă iar cuvântul judecății va fi amar. Privește în jurul nostru. Nu mai simți lacrima omului necăjit, nu mai auzi gemătul celui neîndreptățit și strigătul de revoltă al mulțimii, – însă, ca o turmă, cine știe unde. Turma nu mai are păstor, – pentru că păstorul a aruncat toiagul apostolatului, pentru un ciolan!…

Îți scriu ca frate și om și te rog să nu te superi. Poate e aspru cuvântul meu, dar e isvorât din dragostea pe care ți-o port și entuziasmul de care am fost cuprins când l-am cunoscut pe “pictor”. Pe pictorul Aurel Popp îl găseam oricând. Pe directorul Aurel Popp foarte rar. :i atunci, trebue, să spui la poartă cum te cheamă, câte minute ai stat în fabrică. Despotism, Aurel frate! Cum iscălești corespondența fabricei? Nicolae II, De Riviera sau Musolini? Ady Endre să se scoale din mormânt, să vie să te vadă… Nu te-ar mai recunoaște. Sau, de te-ar recunoaște, și-ar smulge din suflet admirația ce o are pentru dumneata și ar călca-o în picioare.

Am vrut de multe ori, să vin – să te văd, să stăm de vorbă. Pe drum îmi aminteam că ești “Director” la DAC și mă întorceam.
Poate ne vom mai întâlni cândva. Nădăjduesc, însă, că te voi regăsi întors la artă.
Până atunci, ca frate mai mic și om, te salut și te rog să primești mulțumirile mele pentru tot ce ai făcut pentru mine.
George Mihail Zamfirescu Cluj, 24.VIII.1924