Asculta acest articolÎn prezența unei mari mulţimi de credincioşi, Preasfinția Sa a hirotonit întru diacon pe teologul Daniel Pop şi a rostit cuvânt de învăţătură.
Sfânta Liturghie Arhierească
Soborul slujitor a fost format din Arhim. Dr. Casian Filip, vicar administrativ, Protos. Serafim Bilţ, eclasiarhul Catedralei, Pr. Drd. Adrian Dobreanu, responsabil episcopal pentru media on-line, Pr. Vasile Fodoruţ, inspector social, Pr. Prof. Florin Hoban, directorul Seminarului Teologic „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş”, Pr. Drd. Claudiu Ciascai, duhovnicul Seminarului, Pr. Florin Bălan, Arhid. Teodosie Bud, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Dr. Nifon Motogna, consilier eparhial pentru administrarea Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Arhid. Vasile Pop, consilier eparhial pentru protocol, Arhid. Vasile Petru Bud, Arhid. Vlad Nechita, Diac. Alexandru Cupşinar, Diac. Ionuţ Hotico.
La momentul consacrat, a fost hirotonit diacon, pe seama Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, teologul Daniel Pop, absolvent al Seminarului, al Facultăţii de Teologie, acum masterand al Domeniului Teologic „Justinian Arhiepiscopul” de la Centrul Universitar Nord din Baia Mare şi membru al Grupului Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului încă de la înfiinţare lui şi angajat al Penitenciarului Satu Nou de Sus.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie Arhierească au fost date de Corul „Doxologia” al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, dirijat de Prof. Paula Bondre, şi Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Florian Vois.
S-au rugat împreună cu mulţii credincioşi din Catedrală Ionel Bogdan, preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, Comisar şef de Poliţie Mircea Spiridon, comandantul Penitenciarului Satu Nou de Sus, senator Cristian Niculescu Ţâgârlaş şi deputat Călin Bota.
Cuvântul de învăţătură
„Am intrat în duminica numită a Triodului, care începe cu duminica Vameşului şi a Fariseului, deci duminica trecută, şi are patru duminici premergătoare Postului cel Mare şi trei săptămâni şi perioada aceasta ţine până în sâmbăta de Paşti. Până la Vecernia Învierii din Sâmbăta Paştilor, când se coboară Sfânta Lumină la Sfântul Mormânt cel dătător de viaţă al Domnului din Ierusalim. Este o perioadă de intensitate duhovnicească maximă, pentru că Postul cel Mare, nu doar că este cel mai lung, şi Postul Crăciunului are 40 de zile, 6 săptămâni, dar Postul cel Mare, pe lângă cele 40 de zile, mai are şi Săptămâna Mare a Sfintelor Pătimiri ale Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în care fiecare zi se numeşte Mare: Lunea Mare, Marţea Mare, Miercurea Mare, Joia Mare, Vinerea Mare şi Sâmbăta Mare. Fiecare zi este cât o săptămână de importantă ca intensitate duhovnicească. Şi apoi, în această perioadă, din totdeauna, fiii Bisericii noastre Ortodoxe au conştientizat că trebuie să-şi schimbe ceva în viaţa lor, fie şi pentru această perioadă, să devină mai buni, mai iertători, mai rugători, să meargă mai frecvent la biserică, să se pregătească ca să se mărturisească şi să se împărtăşească. Despre aceasta este perioada Triodului şi vremea în care ne pregătim să intrăm, iar Ortodoxia, Biserica Răsăritului sau Biserica Ortodoxă este o Biserică a pocăinţei. Nicio altă confesiune sau cult creştin nu are posturile pe care le are Biserica noastră Ortodoxă şi nici un alt popor din lume, chiar şi cele ortodoxe, nu ţine cu atâta fidelitate şi sfinţenie postul şi rânduiala Bisericii Părinţilor noştri cum ţine poporul român.”
„Înţelegem din Evanghelia de azi cât este de mare iubirea lui Dumnezeu şi învăţăm să-i împăcăm pe cei doi fii. Cum să-i împăcăm, că ne regăsim în cei doi fii, în unul sau altul sau îi avem pe amândoi de-a lungul unei vieţi? Amândoi se regăsesc în aceeaşi persoană. Uneori, suntem risipitori şi când ne revenim, începem să ne înzdrăvenim şi să revenim în braţele tatălui. Ambii fii convieţuiesc împreună cu noi, dar cum să-i împăcăm? Cum să facem? Să rămânem acasă, în familie, împreună cu Dumnezeu în biserică, în casa părintească. Să rămânem cu părinţii. Să fim buni. Dar să nu fim orgolioşi şi răi, ca fiul cel bun. Să fim generoşi, când tata sau mama îl iubesc şi pe cel bun şi încearcă să-l salveze, că nu are nevoie de multă instruire, de multă educaţie, că e bun din fire, e darul lui Dumnezeu. Altu-i mai prăpădit… Să ne ajute Dumnezeu să înţelegem taina iubirii şi tot ce ne-a spus Mântuitorul, să înţelegem să trăim şi să ne zidim sufleteşte din tot ce ne oferă Evanghelia şi lucrarea lui Dumnezeu şi a Mântuitorului Hristos în Biserică.”
Andrei Fărcaş
Fii primul care comentează