Asculta acest articol… mai ales în mediul orăşenesc, am primit la redacţie o imagine din satul Dara, comuna Dorolţ, care vine ca o excepţie ce întăreşte regula.
O ceată de tineri a trecut pe la casele fetelor pentru a le stropi, dar nu cu parfum sau apă de colonie, ci cu apă din fântână. Cu siguranţă mai sunt sate din judeţ în care, tinerii se adună în cete pentru a uda fetele cu apă din găleţi, asemeni tradiţiei de odinioară.
Aşa cum reţin o serie de documente, stropitul cu parfum în cea de-a doua zi de Paşte, este un obicei preluat de la germani şi maghiari, dar este păstrat atât la ţară, cât şi la oraş, într-o serie de localităţi, tot mai puţine la număr.
În Transilvania, stropitul s-a practicat în familiile nobiliare până la sfârşitul secolului al XIX-lea, după care doar locuitorii satelor l-au mai păstrat, relateaza Mediafax.
Băieţii se adună în grupuri şi merg pe la casele în care sunt fete. Acestea nu sunt stropite până când “udătorii” nu rostesc versurile: “Am auzit ca aveţi un trandafir frumos, am venit să-l udăm, să crească, să înflorească şi mulţi ani să trăiască!”.
Conform specialiştilor udatul sau stropitul fetelor era un simbol al vieţii şi fertilităţii şi a fost practicat de mai multe popoare germanice.
Creştinismul i-a dat o altă conotaţie, şi anume aceea că evreii i-au stropit cu apă pe adepţii lui Iisus care aduceau vestea Învierii.
La ţară, fetele erau udate cu găleţi pline cu apă. În timp, s-a renunţat la această practică în favoarea parfumului sau a apei de colonie, obicei care se practică şi la oraş.
“Udătorii” îşi aleg cu grijă fetele pe care le stropesc cu parfum. De regulă, merg la casele celor pe care le simpatizează şi se străduiesc să le impresioneze cu un parfum scump.
Obiceiul udatului este amuzant şi, de regulă, se încheie cu câte o petrecere pe la casele fetelor cu mulţi udători sau admiratori. Fetele întind masa spre a-i servi pe udători cu produse tradiţionale sărbătorii, stropite din belşug cu rachiuri şi cu vin.
POMI
Fii primul care comentează