Trădarea ca temă politică

Asculta acest articol

Impresia generală este că discursul lui Victor Ponta, lider PSD şi al USL se înscrie pe o linie ascendentă. Debutul l-a făcut în Parlament în faţa prospătului premier Mihai Răzvan Ungureanu şi a continuat pe aceeaşi linie, adoptând un aer uşor britanic.

Din nefericire, după cum au constat o serie de observatori şi chiar şi unii comentatori, discursul liderului social-democrat se înscrie pe o line paralelă cu activitatea sa din substratul vieţii politice. Ne amintim că la foarte scurtă vreme de după apariţia sa în Parlament o apariţie învelită într-un halou democratic, au urmat precizări ale sale asupra atitudinilor politice. S-a străduit astfel să dea asigurări aliaţilor săi din USL că linia sa şi a grupării sale nu a lua-o razna, că aceasta se înscrie în aceleaşi coordonate.

Există şi analişti care privesc cu atenţie, şi la conduita politică a acestuia, şi la tonul discursurilor sale, şi la activitatea sa reală, desfăşurată în spatele acestor discursuri. Constatarea acestora este că Victor Ponta are dibăcia dedublării, care, desigur, ţine şi ea de politică, că acţiunea sa politică este departe de tonul democratic al discursului său.

Victor Ponta însă mai trebuie privit şi dintr-un alt unghi. Nu excludem calităţile sale de lider democrat. Dacă nu le-ar avea, nu ar fi în stare să şi le manifeste. Unui om dacă îi lipseşte un astfel de potenţial, nu poate inventa un discurs de această factură, pentru că la prima tentativă este demascat.

El are acest potenţial, însă nu îl poate folosi, nu îl poate prelucra, pentru că există riscul de a intra într-o fund[tură. Nu numai marea masă a electoratului PSD, dar şi grupurile de oameni politici din apropierea sa, consideră tonul şi conţinutul democrat semne de mare slăbiciune politică. Păi cum, se întreabă aceştia, acum, la linia de sosire, doar cu câteva luni înaintea alegerilor, ne purtăm cu mănuşi, ridicăm nasul ca ditamai parlamentarii britanici şi renunţăm nu numai la expresiile tari, înţepătoare, violente, dar îmbrăcăm fracul şi mănuşile albe, pentru a gânguri cu Traian Băsescu?

Aceasta este una din probleme cu care Victor Ponta se confruntă. Cealaltă este speranţa lui politică, aceea de fi din toamnă premierul României. Aici intră pe acelaşi culoar al întrecerii cu Mihai Răzvan Ungureanu. Acesta din urmă se delimitează tot mai mult de PDL, îşi pregăteşte o carieră politică performantă în care, o necesară rampă de lansare, o constituie un nou mandat de prim-ministru.

Criticile la adresa PDL, în aceste momente finale, nu îi mai deteriorează cariera lui Mihai Răzvan Ungureanu, nu au cum. Nimeni nu îl confundă pe acesta cu vreunul din greii partidului de guvernământ, nici cu fostul premier Boc, nici cu Elena Udrea şi de loc cu Vasile Blaga.

Astfel că Victor Ponta a fost silit de împrejurări să caute ac de cojocul lui Ungureanu. În aceste momente, în această perioadă, liderul social-democrat este într-o fază de studiu, de căutări şi, în viitorul apropiat va încerca pe rând fiecare din soluţiile gândite sau sugerate. Acum a intrat pe rol, în tentativele sale, ca temă polemică trădarea. E o temă bună, poate răscoli românii din Ardeal, poate atrage atenţia riguroşilor apărători ai unei ţări bogate cu nenumărate resurse naturale, e adevărat, neexploatate, dar care nu pot fi cedate nimănui, niciodată.