Asculta acest articol

Când explorăm epoca preistorică, adesea ne imaginăm bărbați care vânează megafaună și femei care se ocupă de cules, o diviziune bazată pe distincții de gen care pare să fi supraviețuit testului timpului. Totuși, cercetările moderne contrazic aceste concepții arhaice. Se pare că, în lumea străveche, femeile nu numai că participau la vânătoare alături de bărbați, dar uneori puteau să fie chiar mai apte pentru această activitate datorită trăsăturilor lor fizice.

Cara Ocobock, profesor asistent la Departamentul de Antropologie de la Universitatea Notre Dame și conducător al Laboratorului de Energetică Umană, împreună cu Sarah Lacy, antropolog de la Universitatea din Delaware, au aruncat o lumină nouă asupra rolurilor de gen în preistorie. Analizând fiziologia și dovezi arheologice, Ocobock a descoperit că presupunerea superiorității biologice masculine este o concepție învechită și incompletă, perpetuată de reprezentările muzeale tradiționale.

Potrivit lui Ocobock, caracteristicile biologice, cum ar fi nivelurile crescute de estrogen și adiponectină la femei, favorizează rezistența și eficiența în activități precum alergarea de lungă durată, esențială în vânătoarea prin epuizare a prăzii. Mai mult, anatomia specifică femeilor, cu șolduri mai late, le permite o rotație mai bună și pași mai lungi, ceea ce se traduce printr-un avantaj metabolic semnificativ în cursele de anduranță.

Ocobock și Lacy au întărit aceste idei prin descoperiri arheologice în Peru, unde au fost găsite femei vânătoare din Holocen îngropate cu arme de vânătoare, indicând o utilizare frecventă și o importanță personală. Mai mult, leziunile găsite pe fosilele femeilor și bărbaților indică participarea ambilor sexe la vânătoarea activă de animale mari.

Aceste studii nu doar că remodelează înțelegerea noastră asupra trecutului, dar și contestă noțiunea de inferioritate fizică feminină și prejudecățile de gen. Ocobock speră că aceste descoperiri vor corecta narativul istoric care a omis adesea contribuțiile femeilor, oferind o perspectivă mai echilibrată și completă asupra istoriei umane.

Argumentele includ prezența unor niveluri mai ridicate de estrogen și o structură mai largă a șoldului, precum și descoperirea femeilor antice îngropate cu sulițele lor.