Unio – itinerar istoric începând din 1911

Decenii de-a rândul, Uzina Unio Satu Mare s-a situat în topul întreprinderilor sătmărene. Nu fără temei, comuniştii o numeau ”citadela industriei sătmărene”.

 Într-adevăr, în vremurile bune, uzina era impresionantă atât ca suprafaţă construită, cât mai ales ca număr de personal – peste 9.000 de salariaţi, adică de mărimea unui orăşel, fără a lua în calcul filialele din Carei şi Negreşti-Oaş, care mai adăugau circa 3.500 de salariaţi.

Începutul industrializării

 Potrivit mai multor relatări monografice, dintre care una existentă pe internet, istoria firmei Unio începe în 1911, când, pe locul actual al întreprinderii, ia fiinţă o fabrică de prelucrare a lemnului.

 În timpul primului război mondial, întreprinderea dă faliment, este acaparată de un trust bancar care îi dă denumirea de ”UNIO”, iar din anul 1920 îşi reia activitatea. Din anul 1921, întreprinderea construieşte un mic atelier de reparat vagoane schimbându-şi denumirea în ”UNIO – Fabrica de Vagoane – Societate pe acţiuni Satu Mare”. În perioada următoare, în incinta întreprinderii se construieşte un atelier de forjă, apoi, în anul 1923 se construiesc hale pentru montajul vagoanelor, hala de maşini pentru prelucrarea lemnului, se dezvoltă turnătoria, hala de sculărie şi întreţinere, precum şi centrala electrică proprie. În baza comenzilor primite din partea CFR, fabrica ”UNIO” se situa, pe atunci, pe locul al treilea între furnizorii căilor ferate din România. În anii care urmează, pe lângă repararea vagoanelor de cale îngustă, se repară şi vagoane de călători şi marfă de linie normală şi se confecţionează articole de comerţ ca: zăvoare, broaşte, găleţi, băi şi altele. În anul 1927 ”UNIO” începe fabricarea unor tipuri noi de vagoane de marfă şi de persoane cum sunt: vagoanele pe patru osii şi vagoanele tip ”Pullman”.

 În anul următor, numărul personalului muncitor ajunge la 1.400.

 La 31 iulie 1937, ”UNIO – Fabrica de vagoane SA” din Satu Mare îşi încetează activitatea. Utilajele, instalaţiile şi părţile demontabile ale construcţiilor industriale sunt valorificate la ”ASTRA” Arad, prilej cu care fabrica arădeană a devenit pentru decenii la rând fabrică de vagoane. Apropierea aplicării Dictatului de la Viena este explicaţia acestei măsuri radicale. Totuşi, în anul 1938, un grup de întreprinzători constituie din nou la Satu Mare ”Uzinele Metal UNION – Societate pe acţiuni Satu Mare”, cu o producţie extrem de diversificată.

 Unio în perioada războiului

 În urma Dictatului de la Viena din vara anului 1940, oraşul Satu Mare devine un centru militar. Terenul fostei fabrici ”UNION” este utilizat în scopuri militare, iar în clădirile rămase se fabrică barăci pentru armată. În anul 1944, când armatele române se îndreptau spre Satu Mare şi Carei, armatele hitleriste şi horthiste au demontat şi au transportat toate utilajele, iar clădirile au fost minate şi distruse în întregime. Ziua eliberării întregului teritoriu al ţării – 25 Octombrie 1944 – a găsit fabrica sub înfăţişarea unor mormane de ruine.

Unio devine cooperativă după război

În februarie 1945, ia fiinţă ”UNIO” – Cooperativă a muncitorilor pentru fabricarea vagoanelor, articolelor de metal şi lemn Satu Mare. La început, această cooperativă muncitorească a cuprins un număr de 290 muncitori, care au contribuit cu fonduri proprii atât pentru reconstrucţia întreprinderii, cât şi pentru reluarea procesului de producţie. În aceste condiţii, muncitorii reconstruiesc primele ateliere, se pun în funcţiune un ciocan cu arc pentru forjă, un cubilou, precum şi generatorul de curent electric. În martie 1945, se obţine o comandă pentru repararea a 360 vagoane de marfă, primul lot fiind dat în circulaţie în luna iunie. În anul 1946 au fost reparate 427 vagoane de marfă şi 13 vagoane de călători, iar în anul 1947, întrucât cererea de reparaţii vagoane scade, se hotărăşte trecerea la fabricarea unor maşini-unelte necesare atât autodotării fabricii, cât şi pentru alte întreprinderi din această parte a ţării. Totodată, se fabrică unelte şi maşini agricole ca: pluguri, prăşitoare, batoze, trioare şi altele.

Continuă dotările şi se pregăteşte forţa de muncă

 În anul 1948 se finalizează lucrările de reconstrucţie începute (hala de montaj vagoane, amenajarea turnătoriei, centrala de apă, uscătoria de cherestea) şi se amenajează vestiare şi spălătoare pentru muncitori. În anul 1949 se realizează primele construcţii noi: forja, hala pentru mecanică uşoară, se instalează exhaustorul în atelierul de tâmplărie, un pod rulant şi un cubilou în turnătorie. De asemenea, se pun în funcţiune noi maşini-unelte. În vederea ridicării calificării forţei de muncă din întreprindere, în septembrie 1948 se înfiinţează şcoala profesională, care ulterior este denumită Grupul Şcolar UNIO şi va reprezenta principala sursă de forţă calificată de muncă necesară întreprinderii patronatoare. Această şcoală profesională avea să fie precursoarea actualului Liceu Tehnologic Unio.

 În perioada 1949 – 1950, colectivul de conducere hotărăşte schimbarea obiectivului comercial al firmei în ”UNIO Întreprindere naţionalizată, fabrica de vagoane şi maşini”. Producţia întreprinderii se realizează în continuare prin reparaţii de vagoane, maşini pentru autoutilitare, dar se fabrică şi 80 de batoze de cereale şi 75 de remorci dormitor-atelier pentru agricultură, betoniere, construcţii metalice, vagoane de cale ferată îngustă.

Startul producerii de utilaj minier

 Începând din anul 1950 s-a executat prima serie de 1291 vagoneţi de tip minier şi alte 294 tone de diverse alte utilaje miniere. Gama acestor produse se extinde cu: transportoare cu bandă, transportoare cu racleţi, maşini de încărcat minereu şi altele.

Tot în perioada 1951-1960 se construieşte Fabrica de oxigen şi se amenajează cantina fabricii, clubul muncitoresc şi dispensarul medical. Numărul personalului muncitor creşte de la 1.200, în anul 1950, şi la peste 2.300, în anul 1960.

 Perioada 1961-1965 creează condiţii sporite dezvoltării întreprinderii datorită racordării oraşului Satu Mare la sistemul energetic naţional, a alimentării cu gaz metan şi a aplicării pe scară tot mai largă a tehnologiilor avansate.

 În 1963 se accentuează diversificarea utilajului minier, asimilându-se în fabricaţie transportoarele şerpuitoare blindate de 120m lungime, vagoanele basculante cu descărcare automată de 25 tone, transportoarele fixe de tip curent. Cele mai importante obiective economice construite în ţară, marile combinate chimice şi petrochimice, Combinatul Siderurgic Galaţi şi Hidrocentrala Porţile de Fier I, au fost dotate cu mii de metri de transportoare şi magistrale de transport continuu realizate de uzina ”UNIO” Satu Mare.

 În perioada anilor 1971-1975 întreprinderea a cunoscut ritmul cel mai înalt de dezvoltare a capacităţilor şi forţelor de producţie. Investiţiile s-au materializat într-o nouă secţie de utilaje tehnologice şi transportoare, în dezvoltarea şi dotarea secţiei de utilaj minier, a secţiilor de turnătorie şi forjă. Astfel, capacitatea de producţie ajunge la 51.800 tone/an utilaje tehnologice şi maşini de ridicat. Un rol important a revenit activităţii de cercetare şi proiectare, care din 1971 cuprinde un număr important de specialişti, ingineri, subingineri, tehnicieni, în Centrul de Cercetare şi Proiectare pentru Utilaj Minier şi Transport Continuu – CEPROM.

 În perioada 1976-1980 s-au creat încă două fabrici, filiale ale întreprinderii ”UNIO”, în oraşele Carei şi Negreşti-Oaş.

 În perioada 1980, UNIO a devenit cunoscută şi pe pieţele externe prin exporturile de maşini şi utilaje miniere în peste 35 ţări, din 4 continente ale lumii.

Revoluţia şi începutul dezindustrializării

 După 1990,UNIO s-a orientat spre piaţa externă, în special piaţa europeană. După o perioadă de adaptare s-a reuşit dezvoltarea unor relaţii de colaborare pe termen lung cu parteneri cu renume mondial: Siemens, Komatsu, Thyssen Krupp, Deutsche Babcock, Komatsu, Michael Weinig AG, Homag AG, General Electric şi altele.

 Pe de altă parte însă, Unio nu avea cum să nu fie afectată de prăbuşirea industriei miniere din deceniul 1990, la care s-a adăugat stoparea investiţiilor industriale. Un adevărat proces de dezindustrializare la scară naţională. Au fost câţiva ani în care s-au improvizat soluţii de moment, cum ar fi producerea de unelte agricole simple, care nu aveau cum să pună în valoare gradul relativ ridicat de tehnologizare al uzinei. Acest context a dus la restrângerea drastică a producţiei, precum şi a personalului angajat.

 Începând cu anul 2000, după privatizarea întreprinderii, a fost demarat un proces de adaptare la cerinţele economiei de piaţă. A avut loc o retehnologizare prin implementarea de tehnologii noi în secţiile de debitare, prelucrare mecanică, sudură, danturare, tratament termic, protecţia suprafeţelor şi control. S-au creat astfel linii specializate în care se realizează produse destinate mai ales pieţei vest-europene.

Potrivit actualei conduceri, ”cu peste 1.000 de angajaţi, UNIO este capabilă să realizeze proiecte complexe şi de mare anvergură, ce cuprind operaţii de prelucrare şi asamblare mecanică, instalaţii hidraulice, pneumatice şi electrice, montaj şi punere în funcţiune şi service. Peste 70% din producţie este destinată pieţei externe, în special pentru clienţi din Germania, Olanda, Franţa, Italia, Anglia, Austria.

 La baza acestor noi relaţii au stat principalele atuuri ale UNIO: experienţa şi buna pregătire a angajaţilor, flexibilitatea în asimilarea de know-how, capacităţile şi posibilităţile tehnologice, calitatea produselor la nivelul standardelor ISO 9001 2000, satisfacerea exigenţelor clienţilor şi poziţia geografică. Structura de producţie a înregistrat în ultimii ani  o dinamică permanentă, fiind  determinată de schimbările majore, continue de pe piaţă.

 Oportunităţi deosebite se regăsesc pe piaţa echipamentelor din industria navală, metalurgie şi de asamblare a automobilelor. Un avantaj important recunoscut de beneficiari este  existenţa pe aceeaşi platformă atât a secţiilor pregătitoare (debitare, forjă, turnătorie, prelucrări mecanice, danturări) cât şi a secţiilor de producţie (asamblări sudate, montaj, protecţia suprafeţelor, control tehnic). Personalul specializat în instalaţii mecanice, hidraulice, pneumatice şi electrice asigură lucrările de montaj la beneficiar, punere în funcţiune şi service.

 În cadrul Târgului Internaţional Bucureşti (TIB) 2011, într-un cadru festiv, compania UNIO a aniversat împlinirea celor 100 de ani de existenţă”.