Asculta acest articolDin primele măsuri pe care le anunţă, după viteza pe care o imprimă guvernului, rezultă că Marcel Ciolacu are de gând să fie un prim-ministru autoritar. Iată un exemplu: a refuzat să-l numească în funcţia de secretar general al Guvernului pe omul propus de PNL. Spunea că nu este compatibil cu Abrudean. Ce putere şi influenţă are secretarul general al guvernului? Pregăteşte actele pentru şedinţele de guvern. Este, cum s-ar zice, mâna dreaptă a primului ministru. Totul trece pe la el.
Poziţia secretarului general, practic un om din umbră până acum, coordonând cea mai uriaşă agenţie înfiinţată după 1990
Agenţia de Monitorizare şi Evaluare, puterea lui riscă să o depăşească pe a primului ministru.
Această agenţie de monitorizare şi control asupra tuturor instituţiilor, a întreprinderilor de stat, va controla toate consiliile de administraţie.
Refuzul noului prim ministru de a numi un om de la PNL pentru această funcţie, denotă că Marcel Ciolacu vrea să aibă control asupra ceea ce se întâmplă în instituţiile de stat. Mult mai mult decât şi-a dorit generalul Nicolae Ciucă. Destul de modest în a-şi dori o putere mai mare decât îi conferea funcţia.
Pentru a vedea spre ce tinde noul prim ministru, trebuie să-i găsim modelul pe care îl are. Victor Ponta îşi luase ca model premierul britanic Tony Blair. Despre Liviu Dragnea se spunea că vrea să meargă pe urmele lui Viktor Orban. Marcel Ciolacu nu trece graniţele ţării. Modelul său pare să fie Adrian Năstase.
Cu siguranţă, Năstase a fost cel mai autoritar prim-ministru pe care l-a avut România post comunistă. Cum a fost guvernată România în perioada 2000-2204? Un guvern minoritar susţinut în parlament de un partid extremist condus de Corneliu Vadim Tudor, a creat PSD-ului în exterior o imagine negativă.
Este acum AUR ceea ce era Partidul România Mare, acum mai bine de 20 de ani? Îşi construieşte România o strategie în funcţie de ascensiunea partidului condus de George Simion?
Dacă la viitoarele alegeri parlamentare, din 2024, PSD obţine un rezultat de peste 30%, iar AUR trece de 20%, procentele adunate de cele două partide pot pune de o majoritate parlamentară.
Cum alegerile prezidenţiale sunt organizate în urma alegerilor parlamentare, Marcel Ciolacu poate alege să candideze la prezidenţiale, dar după cum se ştie, candidatul dreptei câştigă în faţa candidatului de stânga. Aşadar, alegerile prezidenţiale încurcă calculele privitoare la un posibil guvern PSD-AUR.
Marcel Ciolacu, în acest moment, nu pare făcut pentru diplomaţie. Locul lui este în Executiv. Desigur îl judecăm după cum se mişcă în primele zile după preluarea funcţiei de prim ministru.
Dar una este să promiţi, să ameninţi că vei pune bugetarii la muncă, şi alta este să pui în practică ce ai promis. Nu este
exclus să dezamăgească. Face câteva scheme de actor şi pe urmă se culcă pe o ureche, în speranţa că şi-a câştigat credibilitatea în faţa publicului. Ca toţi ceilalţi foşti şefi de guvern, din nefericire pentru cariera lor politică, trecuţi într-un con de umbră.
Cine îşi mai duce aminte de Nicolae Văcăroiu, de Victor Ciorbea, de Radu Vasile? Ce treabă a făcut Mugur Isărescu ca prim ministru? Adrian Năstase, datorită condamnării pe care a suferit-o nu poate face politică. Poate fi consilier din umbră. Călin Popescu Tăriceanu nu mai reprezintă decât un nume, partidul său înfiinţat după ieşirea din PNL, nu a avut viaţă lungă. Emil Boc s-a salvat de la uitare devenind primar al Clujului. Victor Ponta, ratat ca fondator de formaţiune politică, îşi menţine notorietatea prin comentarii mai mult hazoase decât profunde la posturile de televiziune. Viorica Dăncilă a fost un accident politic. Mihai Tănase, Sorin Grindeanu, prim miniştri de tranziţie.
Îi este dat lui Marcel Ciolacu să devină un mare prim ministru, de talia lui Adrian Năstase? PSD-ul din 2023-2024 nu mai este PSD-ul din anii 2000-2004, când şi-a câştigat titlul deloc democratic de partid-stat. Şi de cel mai corupt partid din România.
Fii primul care comentează