Asculta acest articolGazda întâlnirii cenacliere a fost şi de această dată Muzeul de Artă din Satu Mare. Aşa cum am anunţat, pe agenda şedinţei se aflau poemele scrise de poeta, profesoara, vicepreşedinta Cenaclului „Afirmarea” – Liliana Doboş-Lazăr.
Spre desosebire de şedinţele anterioare, alături de scrieri ale membrilor cenaclului literar, în cadrul reuniunii culturale a fost promovată o aşa numită rubrică remember, în memoria membrilor cenaclului „Afirmarea”, trecuţi în eternitate, au fost aduse în atenţia participanţilor şi artele vizuale.
Şedinţa de miercuri, 8 mai, a început atipic, fiind prezentat momentul comemorativ dedicat poetului Ion Bala, fost coordonator al Cenaclului literar „Afirmarea” zeci de ani. Prezentarea a aparţinut inginerului-economist Claudiu Govor, bun prieten al celui comemorat. Vreme de câteva minute, a fost rememorată viaţa şi activitatea poetului Ion Bala, autor a cinci volume de versuri.
A venit prima supriză, care poate deveni rubrică permanentă în şedinţele de cenaclu, prezentarea de către Georgeta Govor, a unui interviu cu profesoara, poeta Liliana Dobos-Lazăr, în rubrica “Ce frumos e omul”, promovată de Gazeta de Nord-Vest.
O altă supriză a fost prezentarea unei lucrări de grafică, realizată şi prezentată de prozatorul, artistul fotograf şi graficianul Alexandru Adrian Ardelean. Aşa cum autorul a subliniat, lucrarea reprezintă o întoarcere în copilărie.
A treia surpriză plăcută, aşa cum anticipam, a fost provocată de lecturarea poemelor propuse colegilor de cenaclul de către Liliana Lazăr Doboş. Despre poemele aduse spre lecturare au vorbit: Lia-Cosma Koka, Carol C. Koka, Claudiu Govor, Alexandru Adrian Ardelean, Ioan Bâle, Natalia Riţ şi semnatarul acestor rânduri. Vorbitorii au subliniat bogăţia de imagini prezentate apelând la un şir de metafore deosebite. Actualele poeme se includ într-o altă modalitate de exprimare lirică a autoarei, în comparaţie cu poemele din volumul de debut „Aproape de vis”, fiind folosite cuvinte uzuale, dar cu semnificaţii profunde, fiind vorba în fapt despre cuvinte care se folosesc uzual, despre oameni, probleme ale acestora, despre ultimul cioplitor, în activitatea acestuia “…Mâinile se înroşesc şi piatra se sfarmă…” (Ultimul cioplitor…). S-a remarcat faptul că a fost prezentată o poezie existenţială. Poemele din grupajul prezentat le depăşesc pe cele din volumul de debut al autoarei. Poemele sunt pline de conţinut şi transmit mesaje deosebite. Înşiruirea frumoasă a cuvintelor dovedeşte o creştere, o redirecţionare a discursului poetic. Din poeme rezultă o aplecare spre lumea reală. Majoritatea poemelor dovedesc o imaginaţie pozitivă bogată, exprimă încrederea în oameni. Autoarea se dovedeşte un artist creator de frumos. Până şi stâlpii de la şură, la deschiderea porţilor „(…) se cască hăul coă şi un poem mai scurt, dar cu o profundă încărcătură emoţională ” Ştii…/e ca şi atunci când te întorci de la o înmormântare/şi totul este atât de rece şi îndepărtat/trecutul, obiectele, necunoscutul par un ceva ascuţit şi trist/ în aşteptarea altor întâmplări/de care să se tocească./ Cu împăcare”(Parcă).
În finalul întâlnirii cenacliere autoarea a mulţumit colegilor pentru opiniile formulate, făcând mărturisirea că lumea literară trebuie să o cunoască şi în acest fel. Grupajul a fost inspirat de câteva ieşiri în lumea mirifică a satului, care mai păstrează puritate şi mister.
CITEȘTE ȘI:
Fii primul care comentează