Image 1
Image 2
Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Basarabia, actuala Republică Moldova, a fost de-a lungul timpului monedă de schimb. Situată la granița unui imperiu, a trecut de la o stăpânire la alta, în funcție de vremuri și oameni. Nu a atins celebritatea Alsaciei și Lorenei, nici nu a cunoscut tensiunile unei Fâșii Gaza. Moldovenii nu au avut niciodată determinarea unor irlandezi fanatici. Ei s-au mulțumit cu ce le-a dat Domnul, țarul, regele sau secretarul general.

Puțini dintre români își pot imagina cum ar arăta România după unirea cu Republica Moldova. Cei mai mulți văd o unire în “cuget și simțiri”. Nu sunt foarte mulți cei ce se văd trăind în aceeași țară cu rusofonii, găgăuzii, Armata a 14 – a sau partidul comunist moldovenesc. România de azi nu are capacitatea de a integra un ținut atât de mare și de diversificat, cu atâtea probleme. Dar idea de unire rămâne.

Pe acest sentiment a mizat Traian Băsescu când a aruncat, în preajma Summit-ului de la Vilnius, chemarea la unirea Moldovei cu România. Cele două țări fac parte din blocuri diferite. Au sisteme politice asemănătoare, însă fundamental diferite. Economiile lor, ca și mentalitatea, nu sunt sincronizate. Declarația președintelui Băsescu a căzut ca nuca-n perete. Hodorong-tronc, în timp ce în România se afla prim ministrul Chinei, iar la Vilnius se făceau ultimele pregătiri pentru semnarea unor acorduri de liber schimb cu țări din fostul bloc sovietic, Traian Băsescu a apelat la găselnița unirii. Poate că nu a făcut altceca decât să-i trezească pe ruși. O consecință directă ar putea fi sistarea gazelor către Moldova de către ruși.

Este greu de crezut că dacă nu ar fi fost exclus de la lucrările summit-ului China – Europa Centrală și de Est, ar fi făcut o astfel de declarație. A încercat, și în parte a reușit, să modifce agenda publică, axată pe probleme de ordin economic. În loc să pună presiune pe guvern scoate din rucsacul electoral un subiect demagogic. Însă se pare că niciun partid nu a îmbrățișat propunerea. Formațiunile politice românești au alte proiecte pe agendă. PDL este preocupat de problema bugetului. Dorește să extragă din plin capital electoral din modul în care se împart banii. Este dreptul suveran al fiecărei majorități parlamentare de a-și elabora bugetul după cum crede de cuviință. Nota de plată pentru erori vine la alegeri. PDL a plătit electoral pentru alocațiile bugetare la ministerul doamnei Elena Udrea și pentru tăierea salariilor. PSD ar putea plăti electoral pentru majorarea salariilor primarilor, pentru suprataxa pe benzină.

PNL în această săptămână comprimată a fost cvasi-absent. Liderii liberali au participat la toate evenimentele în plan secundar. Crin Antonescu a stat cuminte, nu a făcut declarații hazardate, neconforme cu importanța momentului. Își pot lua revanșa mai târziu, pentru a echilibra lovitura de imagine a lui Victor Ponta.

Marele câștigător al săptămânii politice de dinaintea Zilei Naționale este PSD. Premierul însuși cita un ziarist care constata că pisicu s-a transformat în tigru. :i asta este o găselniță, dar dacă România se va transforma în tigrul Europei de Est, sigur ea va fi călărită mulți ani de PSD. Mai degrabă oamenii vor vota un partid care are rezultate economice decât un partid care mizează pe cartea unirii.

 

Sigla Informatia Zilei

Barbaria de la Cluj

Asculta acest articol Puţini şi-ar fi putut imagina că într-un oraş condus de un fost prim ministru, un politician cu

Dosarul Cîțu-Covid, butoiul cu pulbere din campania electorală

Dosarul DNA în care miniștri Sănătății, Vlad Voiculescu și Ioana Mihăilă, precum și fostul prim ministru Florin Cîțu,  acuzați că au fraudat milioane de euro cumpărând milioane de doze de vaccin peste necesar, va deveni subiectul major în jurul căruia se vor arunca săgețile electorale de anul viitor.

PNL la guvernare, dar nu la putere

PNL traversează una dintre cele mai dificile perioade după revenirea lui în viața politică, în urma căderii regimului Ceaușescu, în anul 1989. Cooptat în CDR, la insistențele lui Corneliu Coposu, după o tentativă de colaborare cu partidul lui Ion Iliescu, prin intermediul lui Theodor Stolojan, PNL ajunge la guvernare după alegerile din 1996.