Asculta acest articolVacanţa s-a terminat. A venit la lucru şi preşedintele Iohannis, după o binemeritată vacanţă pe coastele însorite ale Floridei. Nu a fost gerul de pe lume nici în ţară. Am avut parte de una dintre cele mai călduroase ierni, spre necazul staţiunilor de la munte. Dar lipsa zăpezii nu i-a afectat pe toţi iubitorii sporturilor de iarnă. Cei cărora le-a permis buzunarul au căutat pârtiile de la mari înălţimi din alte ţări, cu munţi mai semeţi decât ai noştri.
Odată reîntorşi la muncă începe greul. Ce şi-a propus să facă preşedintele anul acesta? Nici mai mult nici mai puţin, şi-a propus să se ocupe de Educaţie. Deci 2016 nu va fi, din punctul de vedere al preşedintelui, unul electoral, ci va fi Anul Educaţiei.
Evidentul că pe termen lung proiectul prezidenţial este foarte important. Cu un număr nelimitat de modificări, Legea Educaţiei este una dintre cele mai stufoase din lume.
Condus de foarte mulţi miniştri, fiecare cu ideile lui, Ministerul Educaţiei este într-o continuă reformare. Este şi domeniul cel mai slab finanţat. Sindicatele din învăţământ sunt într-un continuu război cu guvernul. Cadrele didactice au salarii mici faţă de alte categorii de bugetari. Pensiile foştilor dascăli nu se pot compara cu pensiile celor din alte domenii, începând cu militarii, magistraţii şi alte categorii de pensionari mai puţin cunoscuţi, dar cu pensii foarte mari. Suntem ţara în care foştii torţionari au pensii mai mari decât victimele lor.
Preşedintele Klaus Iohannis vrea să schimbe acest sistem. Cum va proceda? După câte ştim, guvernul de tehnocraţi nu are o majoritate în parlament. La rândul său, preşedintele nu poate propune proiecte de legi. Pe de altă parte, bugetul pe 2016 deja s-a votat. Ce se mai poate schimba din moment ce marea problemă, subfinanţarea, nu poate fi rezolvată anul acesta?
Poate că noua ofensivă a ANAF-ului împotriva profesorilor care dau meditaţii se înscrie în strategia de reformare a sistemului. Dar aceasta este marea problemă sau ne găsim într-o situaţie similară cu impozitarea bacşişurilor chelnerilor? Inspectoratele îşi propun să monitorizeze profesorii care acordă meditaţii. Rezultatul final ar putea fi refuzul de a mai da meditaţii sau majorarea tarifelor.
Ca fost profesor, Klaus Iohannis cunoaşte problemele din educaţie mai bine decât fostul preşedinte care îi şoptea unui filozof că şcoala scoate proşti pe bandă rulantă. Aici ar fi vorba despre atitudine. Indiferent că va reuşi să schimbe sistemul, important este că preşedintele pune în dezbatere publică problema Educaţiei. Întâi de toate trebuie să ştie toată lumea cum stă treaba cu acest învăţământ atât de contestat cam de toată lumea.
Dar preşedintele nu este singurul care are idei. Vicepremierul Vasile Dîncu propune un nou proiect de ţară. Omul numărul doi din guvernul Cioloş, bun teoretician, bun cunoscător al situaţiei din ţară, are şanse să–şi impună ideile? Cine îl va asculta? Nu vine gândirea sa în contradicţie cu gândirea premierului, şi în final, cu a preşedintelui Iohannis? Ce să mai vorbim? În România greu găseşti două persoane care să tragă în aceeaşi direcţie.
