Asculta acest articol
De ce să dai atâta importantă politicii externe dacă nu te gândeşti că, la o adică, nu ar fi exclus ca partidul să te forţeze să devii candidat la preşedinţie?
Cu cât noua situaţie internaţională este mai tensionată, cu atât mai mult un posibil candidat prezidenţial este obligatoriu să încerce să fie cât mai aproape de factorii decidenţi. Valoarea unui politician iese în evidenţă în situaţii conflictuale.
În PSD a devenit o cutumă ca liderul partidului să-şi asume candidatura la cea mai înaltă funcţie în stat. Mircea Geoană şi Victor Ponta au câştigat primul tur la prezidenţialele din 2009, respectiv din 2014. Viorica Dăncilă a fost luată aproape pe sus şi instalată în poziţia de prezidenţiabilă. Niciodată PSD nu s-a gândit, precum PNL, să apeleze la un candidat dinafară. Încă de la preluarea conducerii partidului Marcel Ciolacu a avansat ideea unui candidat independent. A avut în vedere pe cineva? De regulă la noi întâi se alege omul, apoi funcţia.
O vreme Mircea Geoană, din poziţia de secretar adjunct NATO, făcea declaraţii specifice funcţiei de preşedinte. În ultimul timp este mai retras. De altfel după izbucnirea războiului din Israel, în urmă cu 12 zile, războiul din Ucraina şi-a pierdut întâietatea. Atenţia întregii lumi se îndreaptă acum spre Orientul Apropiat. Zelenski ar putea fi invidios pe Netanyahu, care a devenit personajul principal în noua dramă prin care trece omenirea. S-ar părea că zona, conflictele din Orientul Mijlociu, interesele economice, religiile şi culturile diferite, sunt elemente care pot conduce la un nou război mondial mai degrabă din zona arabă decât din Ucraina.
Toată lumea încearcă să evite un război abia în momentul în care nu se mai poate face nimic pe cale diplomatică.
Omenirea s-a transformat într-o societate a conflictului. Fiecare ţară implicată caută să folosească în interes propriu conflictul. Noi nu avem o imagine foarte clară a vieţii cetăţenilor din Palestina. Se spune că ar fi foarte săraci. La urma urmei Hamas nu este altceva decât un partid care, în F]şia Gaza, se bucură de o popularitate care depăşeşte 50%. Din păcate recurge la violenţă, drept pentru care este trecută în rândul organizaţiilor teroriste. Prin acţiunile sale, Hamas nu se poate legitima ca formaţiune politică.
Aspectele sociale şi politice sunt trecute cu vederea. Când se ciocnesc două civilizaţii zidul peste care nu se poate trece este religia. De aici atenţia mărită asupra noului conflict, în raport cu războiul din Ucraina.
În momente de criză liderii politici trebuie să dea mesaje clare. Iată în timp ce premierul României s-a decis să plece în Israel, primiul ministru al Ungariei se întâlneşte cu Vladimir Putin în China, la summitul “Drumul mătăsii”.
În timp ce România susţine aderarea Ucrainei la UE, Viktor Orban crede că locul Georgiei ar fi în Uniunea Europeană. Şi aceste abordări diferite de conducerile a două ţări vecine denotă o radicalizare a lumii spre care ne îndreptăm. Nu doar companiile întâmpină dificultăţi economice, au nevoie de restructurare, de reforme, ci şi ţările. Politica externă, pe lângă tact, diplomaţie, asumarea unor orientări, presupune şi oportunitate. Un politician trebuie să ţină seama de răsturnările globale din economie şi se orientează spre ceea ce pare să fie axa binelui.
Marcel Ciolacu a simţit că este momentul să afirme cu mai multă tărie orientarea geopolitică a României şi a plecat în Israel, nu în China precum Viktor Orban. Poate că acolo va găsi şi cheia potrivită să deschidă calea aderării României la spaţiul Schengen.
În contextul alegerilor prezidenţiale de anul viitor vizita lui Marcel Ciolacu în Israel capătă o semnificaţie politică.
