Asculta acest articolDeja este un fapt că militanții pentru protecția climei au penetrat instituțiile decidente și, în numele salvării planetei, au impus luarea unor decizii care afectează sectoare întregi ale economiei mondiale.
Recomandările UE nu sunt acoperite de asigurarea de costuri. UE dictează, guvernele se conformează, fermierii plătesc costurile.
Florin Barbu, ministrul Agriculturii, sintetizează foarte plastic puterea de decizie a președintelui Comisiei Europene. “Mă bucur, zice el, că preşedintele Comisiei Europene a ajuns la concluzia că Regulamentul SUR era total greşit şi a luat decizia să retragă prevederile privind limitarea din pix a produselor de protecţie a plantelor.”
Este vorba despre reducerea utilizării pesticidelor în UE cu 50%. Sub presiunea europarlamentarilor, dar mai ales sub presiunea fermierilor, Ursula von der Leyen promite să propună o variantă mai blândă, dar restricția în sine rămâne. Spre prosperitatea buruienilor și bucuria gândacilor de Colorado și a altor dăunători.
Practic, în numele protecției mediului, se inversează priorităților. Vrem producții mai mari la hectar prin folosirea pesticidelor, a produselor chimice fitosanitare, sau un mediu mai curat?
De fapt este o alegere între prosperitatea cu care s-a obișnuit societatea de consum, exportată de țările occidentale spre țările nou intrate în UE, sau mergem spre o dictatură a apărătorilor mediului, a celor care doresc alimente bio?
Ucraina, de exemplu, produce mai mult și mai ieftin pentru că nu are nicio restricție. Fermierii europeni sunt constrânși de reglemetările Comisiei Europene, de instituțiile birocratice de la Bruxelles.
Extremismul verde se intersectează cu extremismul politic. Fermierii europeni, de la cei din Bulgaria și România până la cei din Germania, Franța și Belgia, au un scop bine determinat. Taxe și restricții mai mici, mai mult ajutor de stat, subvenții mai mari la hectar, motorină mai ieftină, mai puține reglementări restrictive din partea Comsiei Europene.
Fermierii care protestează nu vor să colaboreze cu partidele populiste, nu vor să fie “comasate” revendicările lor de ordin economic, cu tezele, cu sloganele partidelor populiste.
Până acum protestatarii, indiferent de sectorul în care activează, au reușit să se țină departe de partidele politice, în special de AUR.
Se va menține această distanță pe întreg parcursul anului electoral 2024? Indiferent de evoluția socială și economică, până la urmă politicul primează. Partidele politice caută cele mai favorabile soluții pentru a-și maximaliza rezultatele electorale.
Într-un an electoral prioritățile se inversează. O serie de salariați, din mediul privat și din sistemul de stat, au o serie de revendicări, însă vedem că prioritățile PSD și PNL sunt legate de modul de organizare a alegerilor.
“Comasarea” este un cuvânt la modă. După un șir de negocieri, PSD și PNL au ajuns la o înțelegere în privința alegerilor prezidențiale și parlamentare. Vor avea loc în aceeași zi, în aceeași duminică.
Este posibil ca PSD și PNL să intre în alegeri cu același candidat la președinție. Asta schimbă întreaga perspectivă asupra campaniei electorale.
O alianță la cele mai importante alegeri, cea de președinte a României, va aduce după sine alte alianțe. Deocamdată PSD și PNL anunță că în localitățile în care alte partide, precum USR, au candidați la primărie puternici, social-demicrații și liberalii să meargă cu un candidat comun. Bănuim că regula se va extinde și în cazul UDMR și AUR.
În orice caz, cele două partide mari, PSD și PNL par decise să nu piardă nimic, de la cel mai înalt nivel, al președintelui, urmat de parlament, de primari, președinți de consilii județene.
Se pare că doar la alegerile pentru Parlamentul European cele două partide, PSD și PNL, vor fi adversare pe viață și pe moarte.
Fii primul care comentează