Asculta acest articolVotul negativ al Austriei ţine România la porţile spaţiului Schengen. Asta înseamnă pierderi de milioane de euro, cozi la graniţe, circulaţie greoaie la transporturile de mărfuri mai ales dinspre Europa Occidentală spre supermarketurile deţinute de marile companii transnaţionale. Mai mult piaţă de desfacere pentru produse străine, România este refuzată sistematic să se integreze total în structurile euro-atlantice.
Curios şi greu de înţeles este de ce opunându-se doar o singură ţară, întreaga Europă, toate statele UE, nu pot face nimic.
Democraţia ne-a învăţat că democraţia înseamnă respectarea unei majorităţi. Iată că marile decizii istorice se iau după regula respectării dreptului la veto.
Adică dacă unul spune NU majoritatea se conformează.
România bate la porţile acestui spaţiu de liberă circulaţie, fără control la vamă, de la intarea în Uniunea Europeană. S-au impus o serie de cerinţe. Rând pe rând au fost respectate. Cu toate acestea Olanda a votat mereu împotriva aderării României. Avea mari interese la Marea Neagră. De data aceasta guvernul olandez şi-a schimbat opinia despre România, a promis că îi dă un vot favorabil, dar nu şi pentru Bulgaria. Cum cele două ţări sunt luate împreună, s-ar fi ajuns tot la un refuz, dar populaţia României nu ar fi reacţionat violent aşa ca în cazul votului negativ al Austriei.
Pe marginea atitudinii guvernului de centru-dreapta austriac se va discuta mult. Partidul Popular Austriac, fiind în campanie electorală alunecă din ce în ce mai mult spre dreapta extremă. Cancelarul Nehammer nu-şi ascunde antipatiile faţă de migranţi, incluzându-i alături de ucrainieni, arabi, ţigani şi pe români şi bulgari.
Votul negativ al Austriei a creat un val de nemulţumiri în rândul populaţiei. Europarlamentarul Rareş Bogdan, în nume personal, a cerut să fie boicotate firmele cu capital austriac. Instituţiile de stat româneşti ar trebui să nu mai colaboreze cu băncile austriece Erste Bank şi Raiffeisen, nici cu firmele de asigurări. Lista companiilor austriece cuprinde peste o mie de agenţi economici. Aceste firme nu au nicio vină, este în interesul lor ca România să intre în spaţiul Schengen.
Vinovatul principal este cancelarul Nehammer, guvernul şi partidul său. Cu toate acestea un boicot asupra firmelor şi produselor austriece ar avea un efect asupra deciziilor pe care le ia guvernul. În acelaşi timp un boicot la nivel naţional ar da satisfacţie milioanelor de români nedreptăţiţi.
Milioane de muncitori lucrează şi aduc plus valoare în ţările care fac parte din spaţiul Schengen. La intrarea şi la ieşirea din ţară stau ore întregi la coadă tocmai pentru că România nu face parte din spaţiul Schengen.
Ce explicaţii oferă oficialii români? Printre primii care s-au exprimat a fost preşedintele Kelemen Hunor. Este evident nemulţumit de poziţia Austriei.
Premierul Ciucă este dezamăgit de lipsa de consens în Consiliul JAI. Are şi motive. Neintrarea României în Schengen va afecta deopotrivă PNL şi prestaţia guvernului condus de un liberal. Tema va fi dezbătută în campaniile electorale din 2024. Că este un mare eşec politic este dincolo de orice dubiu. Politica externă este un atribut al preşedintelui. De la Klaus Iohannis lumea se aştepta să realizeze mai multe lucruri decât Traian Băsescu. Ministerul de externe a revenit PNL. Tot de la PNL este şi ministrul de Interne. Preşedintele, ministrul de externe şi ministrul de interne, alături de premier, sunt principalii factori responsabili de succesul sau eşecul politicii externe.
Aderarea la spaţiul Schengen este o problemă de politică externă, dar care depinde de mulţi factori ce ţin de politica internă, de îndeplinirea condiţiilor impuse de Comisia Europeană, de Consiliul JAI, de alte structuri ale UE. De data aceasta s-ar părea că ne-am făcut toate temele. Şi totuşi Austria a găsit un motiv să ne ţină în continuare pe margine. Dacă boicotul împotriva produselor austriece va avea un caracter de masă Austria o merită.
Fii primul care comentează