Asculta acest articolRezervându-și statutul de antrenor, Ludovic Orban introduce în relația dintre partidele care compun coaliția de guvernare un concept nou, “spiritul de echipă”.
Clasa politică nu se poate curăța decât singură, așa cum se spală pisicile. Va veni și acel moment. Un bun sistem este acela care se autoreglează singur. Avem un exemplu în situația din Statele Unite.
Să ne imaginăm ce ravagii ar face un personaj ca Donald Trump într-o țară cum este România. În niciun caz nu ar pierde alegerile după un singur mandat. Așa cum nu le-a pierdut nici Traian Băsescu, nici Klaus Iohannis. Întrebarea este dacă un Traian Băsescu sau Klaus Iohannis ar fi putut câștiga alegerile într-o țară ca SUA?
Frecvent utilizat în limbajul politico-propagandist sub termenul general de “solidaritate”, cu subdiviziunile populiste “poporul vrea”, “în numele poporului”, în fond electoratul dă semnalul apariției “spiritului de echipă”.
În condițiile cu totul speciale ale pandemiei, s-a făcut simțit “spiritul de echipă”?
Faptul că “poporul” nu poate cădea de acord asupra unui lucru simplu cum este purtarea măștii spune multe despre “solidaritatea” poporului.
Nu există solidaritate în pandemie, dar ce este mai grav că lipsește dorința de schimbare. S-a dovedit acest lucru la ultimele alegeri. Poporul nu s-a prezentat la vot.
Ceea ce a condus la situația actuală, când nu se știe cine a câștigat cu adevărat alegerile. PSD pentru că a obținut cu câteva grăuncioare mai multe decât PNL, pretinde că este câștigărul alegerilor.
Dar nu are aliați. Așa cum nu are aliați nici Coreea de Nord, dar pretinde că este statul cel mai democratic din lume și face experiențe nucleare.
În acest context de neîncredere reciprocă, Ludovic Orban lansează o provocare. Asemeni unui Harry Potter fără baghetă magică invocă “spiritul de echipă”.
Să vedem care ar fi respectiva echipă. Există mai multe cercuri concentrice. Cel mai strâns este cel reprezentat de președintele Iohannis și de liderii celor patru partide, PNL, USR, UDMR, PLUS. Trebuie să specificăm că, totuși, USR poate fi despărțit de PLUS pentru că nu sunt frați siamezi.
În primul cerc al “spiritului de echipă” se află cinci persoane: Klaus Iohannis, Ludovic Orban, Dan Barna, Dacian Cioloș și Kelemen Hunor. Din când în când ar trebui invitat la un pahar de vin și Marcel Ciolacu.
Al doilea cerc al “spiritului de echipă” îl reprezintă cei 18 miniștri. Probabil Ludovic Orban se referea cu precădere la ei.
Cearta politică pornește de obicei din două focare: din guvern și din parlament. Este alimentată de oamenii din teritoriu.
Un exemplu negativ a dat Alin Tișe, președintele Consiliului Județean Cluj, care într-un limbaj de prost gust a lansat un atac la adresa propriului partid, vorbind de o “grețoasă ciolaniadă de partid”, arătându-le atenția colegilor liberali că pot rămâne fără partid.
Nu a declarat acest lucru la o conferință de presă, ci pe pagina lui de socializare.
Diferența dintre o declarație la o conferință de presă și postarea unei opinii pe Facebook este că pe pagină poți scrie și când ești beat.
Ca să imprimi unui grup atât de heterogen un spirit de echipă trebuie să fie fixat un scop unic pentru toți membrii echipei. Vor același lucru toate partidele participante la coaliția de guvernare?
Aici este problema. USR-PLUS va profita de participarea la guvernare ca să-și consolideze structurile din teritoriu. Miniștrii UDMR vor încerca să-și ajute județele în care are electorat maghiar.
Cum va reuși să țină PNL în echilibru toate tendințele partenerilor și să-și mulțumească și propriile organizații din teritoriu? Cum va putea fi lămurit un Alin Tișe că guvernul Cîțu s-a format pornind de la niște principii, nu printr-o “ciolaniadă grețoasă”?
