Ce pedeapsă riscă un politician care-l mușcă de nas pe alt politician?

Asculta acest articol

Am putea spune că alegătorii și aleșii nu au un viitor comun. După 9 iunie alegătorii își vor vedea de viața lor, mai mult sau mai puțin amărâtă, în timp ce candidații victorioși își vor continua cariera politică, iar cei care au pierdut vor căuta alte oportunități.

Oamenii văd că și după două mandate de președinte, după zece ani de condus România, Klaus Iohannis se străduiește să obțină funcția de director general NATO, sau măcar o funcție la nivelul UE.

La rândul său, după un mandat de director adjunct NATO, Mircea Geoană își dorește să devină președintele României.

Nicolae Ciucă, Marcel Ciolacu, actuali miniștri, primari, președinți de consilii județene, consilieri locali și județeni, europarlamentari, cu mici excepții, doresc să mai obțină un mandat.

Încă patru ani pe o funcție, la locale, încă cinci ani la europarlamentare. Acestea sunt marile mize ale alegerilor din 9 iunie.

Ce se întâmplă cu învinșii? În politică foarte rar există învinși definitiv. Luptele politice iau forme aberante. Iată, ieri doi deputați liberali, aflați în tabere interne diferite, Florin Roman și dan Vâlceanu s-a îmbrâncit pe holul parlamentului. Dan Vâlceanu l-a mușcat de nas pe Florin Roman.

Câtă ură trebuie să existe între doi politicieni încât unul să-l muște de nas pe celălalt?
Să ne imaginăm cine pe cine ar dori să-și muște de nas adversarul în competiția pentru câștigarea unei funcții de primari, de președinți  ai consiliului județean Satu Mare. Cred că pentru o poziție de consilier local sau județean nu merită să-ți riști integritatea nasului.

Ce pedeapsă riscă un politician care-l mușcă de nas pe alt politician? Având imunitate, având un statut aparte, parlamentarii vor avea parte de o judecată specială.

Pe măsură ce se apropie data alegerilor crește tensiunea electorală. Fiecare candidat și-ar dori să-l poată mușca de nas pe adversarul său direct. Nu este nevoie să dăm nume pentru că se cunoaște situația.

Din fericire, pentru a proteja sănătatea psihică a cetățenilor nevinovați, mușcăturile se produc doar pe conturile candidaților, pe site-uri obscure făcute special pentru campania electorală.

Până și impetuoșii Piedone, senatoarea Șoșoacă și alți populiști și-au epuizat arsenalul de luptă politică intrând într-un con de umbră.

Multe “bombe” considerate mortale din punct de vedere electoral se banalizează prin prea deasa utilizare. Partide care și-au făcut din agresiune și violența verbală un scop în sine, s-au înmuiat până la dispariție.

Partidele populiste nu-și pot menține dinamica interioară la același nivel. PUNR, Partidul România Mare, PP-DD, partidul lui Dan Diaconescu, la fel ca stelele căzătoare, care nu sunt decât niște meteoriți, se sting înainte de a ajunge pe pământ.

Partide populiste, lideri extremiști, radicali care au provocat îngrijorare la nivel european, sunt puțin vizibile în campaniile electorale pentru  alegerile europene din Europa.

Din toate temele radicale, extremiste, rămâne relativ viabilă doar teza suveranismului. Naționalismul deșănțat, șovinismul agresiv, grobian, manifestări fățișe pe criterii etnice, se pare că nu întrunesc asentimentul publicului. Sunt probleme mult mai importante care merită să fie dezbătute în această campanie electorală atipică, ieșită din  tiparele, din standardele unanim acceptate.

Niciodată alegătorii nu au fost nevoiți să fie atenți la două tipuri de mesaje, unele specifice problematicii europene, alta strict locală.

Alegerile locale se potrivesc cu alegerile europene ca doi politicieni care vor să se muște de nas unul pe celălalt.