Asculta acest articol
Dacian Cioloş ocupând el însuşi funcţia de prim ministru este parte a problemei.
La fel ca Victor Ponta, Viorica Dăncilă, Florin Cîţu, Ludovic Orban, Nicolae Ciucă, toţi patru numărându-se printre predecesorii actualului prim ministru, nu au găsit “soluţii durabile” pentru o colectare mai bună a TVA şi impozitelor.
Exprimându-şi opiniile pe marginea situaţiei actuale mulţi politicieni găsesc că principala cauză a crizei actuale este colectarea prea mică la buget. Cu alte cuvinte, dacă s-ar fi colectat mai mult nu era o problemă numărul mare de bugetari, nici pensiile speciale, nici pensionările anticipate.
Ca să ne facem o idee despre marile diferenţe dintre modul în care se discută despre reformă este suficient să amintim că în Germania printre primele 10 soluţii propuse de economişti pentru repornirea economiei este desfiinţarea pensiilor anticipate la 63 de ani.
O uriaşă forţă de muncă nefolosită, pensionările anticipate au lăsat instituţii-cheie fără specialişti. Asta se observă pe stradă, în cazul poliţiştilor, în justiţie, în cazul magistraţilor cu experienţă. Datorită lipsei de mână de lucru, se recomandă ca statul să subvenţioneze salariile în locul ajutorului de şomaj. Pe cine ajută şomajul pe sume mici?
Pe primul loc la adoptarea soluţiilor anti-criză se află reducerea impozitelor, mai cu seamă a impozitului pe profit. S-ar părea că astfel de soluţii nu s-au avut în vedere de guvernul Ciolacu.
România are probleme structurale care nu pot fi vindecate cu jumătăţi sau cu sferturi de pilule de algocalmin sau nurofen. Mai ales dacă aceste calmante au termenii de garanţie depăşiţi. Ceea ce Dacian Cioloş impută altor prim miniştri că nu au făcut trebuia să facă el însuşi când ocupa funcţia de prim ministru. Funcţie pentru care nu era pregătit. Aşa cum nu era pregătit nici pentru a conduce o formaţiune politică, o alianţă bine sudată cum era USR-PLUS.
Bune sau rele, Marcel Ciolacu, spre deosebire de predecesorii lui, şi-a asumat sarcina de a schimba ceva. Consecinţele se vor vedea mai ales anul viitor. Măsurile luate nu sunt simple poveşti. Sunt măsurabile. Efectul este imediat.
Din câte se vede nu vor aduce nicio uşurare în zona economiei. România nu mai este o ţară atractivă. Nu se observă nici că se introduce un tratament fiscal egal între firmele cu capital românesc şi cele cu capital străin. Mai vorbeşte cineva despre “patriotismul economic” lansat tot de PSD?
O creştere a fiscalităţii, inclusiv a impozitului pe profit încetineşte creşterea economică. Măsurile de austeritate nu vor încetini ritmul împrumuturilor externe. Diminuarea salariilor din sistemul de stat va afecta până şi simplele cumpărături de la piaţă.
În orice caz, setul de măsuri care urmează să fie adoptat în perioada următoare vor fi primite cu ostilitate şi de mediul de afaceri şi de salariaţii din sistemul de stat. Nemulţumirile generalizate nu vor impulsiona nici munca la stat, nici munca în economia reală.
