Image 1
Image 2
Postare ( Sablon)
Postare ( Sablon)

DESPRE DINOZAURI

Cercetătorii au ajuns la o adevărată comoară preistorică: cea mai mare urmă a unui dinozaur

Cercetătorii au ajuns la o adevărată comoară preistorică: cea mai mare urmă a unui dinozaur
De-a lungul a 25 de kilometri pe coasta vestică a Australiei se află o adevărată comoară preistorică.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Acasa
Asculta acest articol

Sute de amprente de acum 130 de milioane de ani au rămas impregnate în sol, cercetătorii reuşind să le studieze doar în timpul refluxului. Printre nenumăratele urme de dinozauri a fost descoperită şi una dintre cele mai mari. Măsurând aproximativ 1,74 de metri lungime, urma ar putea aparţine unui sauropod gigant, conform Business Insider. ,,Nu există nimic asemănător cu o astfel de mărime”, afirmă Steve Salisbury, paleontolog din cadrul Universităţii din Queensland În zonă au fost descoperite şi urme de theropozii carnivori care umblau în două membre, urmele fiind similare cu cele din filmul ,,Jurassic Park.”

 

 

Urmele membrelor cu trei degete au o semnificaţie specială pentru zona în care au fost descoperite, legendele locale sugerează că urmele aparţin lui Marala sau ,,Omul Emu” care străbătea acele locuri dictând regulile după care ar trebui lumea să se comporte.  ,,Am descoperit cinci tipuri diferite de urme de dinozauri, aproximativ şase tipuri de urme aparţinând sauropodelor ierbivore cu gâtul lung, patru tipuri de urme aparţinând ornitopodelor şi alte şase tipuri de urme ale ankylosaurilor,” afirmă expertul.  Având în vedere faptul că echipamentul nu poate fi lăsat la faţa locului atunci când are loc fluxul, cercetătorii au utilizat drone pentru a cartografia cu ajutorul fotografiilor digitale şi al scanărilor cu laser zona. ,,Este un loc magic, propriul Jurassic Parc al Autraliei,” a declarat cercetătorul.

Ciornă automată

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with

OPERA POLITICĂ

Ardealul văzut de Eminescu

“Prin valoarea de cultură ce-a dobândit-o limba noastră, prin claritatea ei analitică, prin legătura ce stabileşte între noi şi ţările din apus, atentatele asupra ei devin atentate în contra lumii romanice şi a civilizaţiunii omeneşti în genere. Dar e o lege constantă a istoriei că, atunci când un popor luptă cu civilizaţiunea, cel ce se consumă şi cade în luptă nu este civilizaţiunea ci poporul. “