Asculta acest articolEroul ultimelor zile, primarul devenit fugar asemeni lui Pintea Viteazu, dar nu pentru aceeași cauză, Cătălin Cherecheș a pornit la drum ca un tânăr foarte promițător.
Departe de orice griji materiale, tatăl său director Romsilva, șeful pădurilor din nordul-vestul țării, mama medic, director de spital, Cătălin Cherecheș avea toate șansele să se impună ca unul dintre liderii generației sale.
A fost curtat de mai toate partidele, dar și el a bătut singur la toate ușile în căutarea celei mai bine poziționate formațiuni politice sau alianțe. Avea vocație de om politic? Fără îndoială. Informația Zilei de Maramureș a contribuit la formarea tânărului Cătălin ca aspirant la o carieră publică oferindu-i spațiu publicitar cu generozitate. Nu era un om zgârcit. Nu părea nici lacom.
Țin minte că un abil politician de la București, bun mânuitor și negociator de alianțe, unele pe față, altele prin dos, m-a întrebat dacă nu cumva cunosc un tânăr deștept, onest și muncitor pentru a fi promovat în partidul său. L-am sunat imediat pe tânărul Cătălin, pe care-l știam de aceeași parte a baricadei ca tatăl său, un om integru, dar acesta mi-a spus că deja s-a angajat în altă parte, la un alt partid. Nu contează care partid, pentru că pe vremea acea nu erau decât două opțiuni, PSD sau PNL.
Dinastiile politice nu funcționau la noi pe atunci, și poate nici acum nu se transmite din tată în fiu dragostea față de același partid, ca în cazul celebrei familii Brătianu. Este mai avantajos ca fiul să se urce în altă barcă decât tatăl, pentru că nu se știe care se răstoarnă și atunci măcar unul dintre ei se salvează.
Trecând peste alte episoade, aș spune că necazurile lui au început să vină după ce s-a implicat în mass-media și în sport. De altfel sportul și presa sunt bolile politicianului român. Într-o parte sunt banii, în altă parte auto-promovarea publicitatea, gloria, senzația că ai intrat în grațiile publicului, că prim mass media, televiziune, ziar și mai ales site, poți controla publicul.
Schimbarea generațională, spectrul care a bântuit societatea românească încă de la căderea regimului comunist, nu a adus normalitatea în viața politică. Noii veniți ce păreau a fi complet diferiți de cei ce dominau scena politică, par să fie un vis eșuat. Mai degrabă cei care trebuie să se transforme sunt cei tineri, de genul lui Cătălin Cherecheș, Florin Cîțu, Vlad Voiculescu, pentru a da cele mai proaspete capturi ale DNA. Cum și-au făcut acești oameni drum spre vârful politicii?
Cum își percep acești oameni responsabilitatea după ce ocupă o funcție publică? Mai degrabă ca pe o oportunitate de a se îmbogăți decât ca o povară, ca pe o obligație față de cei care i-au ales. Nu este exclusă nici dorința de a modela lumea după propria lor viziune.
Ca primar, Cătălin Cherecheș și-a impus voința imitând modele organizaționale ce nu țin de democrație. Este deplasat să spunem că în fiecare “edil” zace un mic Ceaușescu, model proeminent absolut de organizare complexă, lipsită de transparență. În mod paradoxal, noii manageri se știu folosi de birocrație pentru a-și masca ingineriile financiare.
Adevărul este că există o acută lipsă de modele pozitive pentru ceea ce ar trebui să fie omul politic nou, cocoțat în vârful unor instituții.
Întâmplarea face ca aproape simultan realitatea să ofere două exemple, un primar al unei reședințe de județ și un prim ministru, două modele de succes politic, care, din păcate, pot deveni modele inspiratoare pentru generațiile viitoare.
Fii primul care comentează