Image 1
Image 2

INDICAȚII TERAPEUTICE

Chimenul și valențele lui terapeutice

Chimenul este o plantă ierboasă din familia morcovului, care creşte în regiunea de deal, atât spontan, cât şi în culturi, rodind numai în al doilea an. De peste 2000 de ani, în Orientul Mijlociu, seminţele de chimen s-au utilizat în medicină tradiţională ca remediu natural în diferite boli, în special era folosit în mod curent în tratamente legate de sănătatea aparatului respirator, a stomacului și a intestinului, în afecţiuni renale și hepatice, pentru îmbunătăţirea circulaţiei sanguine.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Este utilizat din timpuri străvechi ca şi condiment pentru brânzeturi, preparate din carne, supe, creme de legume dar şi ca plantă medicinală. Puţine persoane cunosc valenţele terapeutice ale acestei plante, cunoscută în mod special un condiment din bucătărie.
În scop medicinal se recoltează fructele (seminţele), mici de cca 5 mm lungime, cafenii, ovoidale, alungite, uşor curbate, cu un gust şi miros aromat, înţepător, caracteristic.

 

Seminţele conţin uleiuri volatile (carvonă,carveol, carvacrol), mucilagii, substanţe albuminoide, glucide, rezine, tanoizi, minerale, fitosteroli.
Fitoterapia cu preparate din fructe de chimen se bazeazăpe acţiunea lor carminativă, antispastică, astringentă, diuretică, expectorantă, stomahică, galactogogă şi vermifugă.

 

Indicaţii terapeutice

 

Chimenul şi preparate realizate din el se recomandă în tratarea şi/sau ameliorarea unor afecţiuni precum< Astenie psihică, incapacitate de concentrare mentală, Astm, astm alergic, bronşită cronică; Cancer de colon, Cancer de piele, Carenţă de fier, Diaree, colită de fermentaţie, Gastrită, Halenă (miros urât al respiraţiei), Micoze, Prevenirea cancerului, Sindromul colonului iritabil, colon spastic, Spasme musculare, Colesterol şi trigliceride crescute,
La acestea din urmă, preparatele de chimion pot fi utilizate pentru stimularea secreţiei lactate, împreună cu alte plante cu efect sinergic (anoson, fenicul). De asemenea, fitoterapia cu chimen este indicată în caz de astm bronşic, dureri de cap, răceală, anorexie, flatulenţă, astenie fizica, cancer de colon şi cancer de piele.

 

Câteva remedii

 

Infuzia se preparădin 1 linguriţă de fructe la 1 cană cu apă şi se beau 2-3 căni pe zi. Pentru sugari şi copii se prepară infuzia din jumătate de linguriţă de fructe de chimen, la 100 ml de apă. La sugari se administrează 6 linguri, în timp ce la copiii peste 5 ani se poate da întreaga cantitate, pe parcursul zilei.În concentraţii mari poate irita pielea. Supradozajul la femeile însărcinate poate provoca avortul spontan iar în cazul copiilor mici poate exista riscul de epilepsie.

 

În cosmetică
Unguentele pe bază de chimen sunt folosite pentru a ameliora aspectul pielii, elimină semnele de oboseală şi hidratează intens pielea.
Pulbere de chimen
Seminţele uscate se macină bine cu o râşnită de cafea, până cand devin o pulbere fină, care se păstreaza (maximum 7 zile) într-un borcan închis ermetic, la frigider. Se administrează de regulă câte jumătate de linguriţă, de 4 ori pe zi.
Infuzia fierbinte
Într-o cană (250 ml) cu apă clocotită, se pun 1-2 linguriţe de seminţe, se acoperă şi se lasă aşa vreme de 15 minute, după care se filtrează. Infuzia se consumă cât de caldă posibil, pentru a avea maximumul proprietăţilor antispastice şi calmante.
Uleiul volatil
Se extrage doar prin procedee industriale, prin distilare şi, mai rar, prin antrenare cu alcool. Se găseşte în farmaciile şi în magazinele naturiste, dar trebuie să aibă specificat pe ambalaj faptul că este valabil şi pentru uz intern. La adulţi, se administrează câte 2-6 picături de trei ori pe zi, la copiii între 6 şi 16 ani – 1-3 picături, de 2-3 ori pe zi, la copiii între 1 an şi 6 ani – sub o picătură pe zi, adică maximum 0,02 ml pe zi. Uleiul de chimen este inclus şi în diverse siropuri ori ceaiuri preambalate, cu efecte calmante pentru copii.
Infuzia combinată
Se pun 2 linguriţe de pulbere de seminţe într-un pahar cu apă şi se lasă la macerat vreme de 6-8 ore, la temperatura camerei, după care se strecoară. Extractul obţinut se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se opăreşte cu încă un pahar de apă, apoi se lasă să se răcească. În final, se combină cele două extracte, iar preparatul obţinut se va administra pe parcursul unei zile.
Tinctura de chimen
Se pun într-un borcan 10 linguri de pulbere de seminţe, care se acoperă cu 400 ml de alcool alimentar de 50 de grade, amestecând continuu. Când întreaga masă de pulbere a fost acoperită, se închide borcanul ermetic şi se lasă conţinutul la macerat vreme de 12 zile. Apoi preparatul se strecoară, se adaugă 10 picături de ulei volatil de chimen, se agită bine, iar extractul astfel obţinut se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează o linguriţă de 4 ori pe zi, în tratamente cu o durată de 1-3 luni.
Ulei de chimen pentru uz extern
În jumătate de litru de ulei de măsline sau floarea-soarelui se pun 10 linguri de pulbere de seminţe de chimen. Se lasă la macerat vreme de 2 săptămâni, la soare, după care se filtrează, se adaugă 15 picături de ulei volatil de chimen, iar preparatul astfel obţinut se trage într-o sticlă închisă la culoare, care se păstrează în locuri întunecoase şi reci.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with