Asculta acest articolDupă blajinul Nicolae Ciucă, noului prim ministru îi vine uşor să arate mult mai mobil, mai sprinţar, mai implicat.
Marcel Ciolacu s-a hotărât să ia taurul de coarne din primele zile ale mandatului. A început cu cea mai gravă problemă: banii din PNRR.
Miliarde de euro nu au fost accesaţi pentru că guvernul României, miniştri, nu au îndeplinit jaloanele impuse de Comisia Europeană. Şedinţă cu cei patru miniştri de resort, dă ordin Marcel Ciolacu.
Anunţată de noul prim ministru, “mobilizarea generală” ţinteşte întâi eliminarea pensiilor speciale. Dacă nu se desfiinţează, România nu primeşte banii europeni. Este o sarcină grea, dar dacă vrei, poţi. Să nu uităm că Primul Război Mondial a început cu cai, căruţe şi biciclete şi a sfârşit cu tancuri şi avioane. Guvernele PSD au fost mereu acuzate că au luat măsuri populiste. Asta au şi făcut. Numai că de boala populismului s-au molipsit toate partidele care au ajuns la guvernare până acum.
Prin urmare, este cazul să judecăm activitatea unui guvern prin prisma măsurilor luate şi după rezultatele obţinute, nu prin declaraţii. Eliminarea pensiilor speciale, în prima fază a parlamentarilor, şi deblocarea fondurilor din PNRR îl vor aşeza pe Marcel Ciolacu pe un piedestal. Odată ajuns acolo, are de ales între a continua să pună instituţiile statului la muncă, sau să doarmă pe laurii câştigaţi.
O problemă atinsă în treacăt în cele două-trei zile de campanie electorală, este cea a bugetarilor despre care noul prim ministru ştie că dorm la serviciu. Va coborî milităria din pod? Lentoarea, dezinteresul cu care majoritatea bugetarilor lucrează este arhicunoscută. Dacă puterea unui primar stă în pixul lui, funcţionărimea ;tie că puterea lor constă în eliberarea autorizaţiilor. Mai adă un act, domnule contribuabil, mai lipseşte ceva de la dosar, s-a mai schimbat între timp legea şi mai trebuie cutare şi cutare adeverinţă etc. etc. Asta este esenţa birocraţiei, să nu termini niciodată un dosar decât atunci când doreşte un funcţionar, atunci când are chef primarul să semneze cererea cetăţeanului.
Lupta cu birocraţia, cu sistemul, este mai dură decât lupta cu miniştrii care nu-şi fac datoria. Marcel Ciolacu are toate şansele să o piardă. Reforma administrativă a fost visul partidelor dintotdeauna. Din timpul lui Cuza Vodă, din vremea lui Caragiale până în perioada interbelică, toate partidele, toate guvernele, au încercat să reformeze sistemul administrativ. Nu au reuşit. Comuniştii au făcut ce au vrut, şi nu se pune.
După 1989 lupta pentru reforme a luat forme dramatice. Recenta grevă a profesorilor, protestele din Sănătate şi alte instituţii, sunt consecinţele fireşti ale nereformării aparatului de stat. În lipsa legii salarizării unitare nu se poate vorbi despre o rezolvare corectă a revendicărilor sociale. Dacă premierul Ciolacu va gândi restructurarea instituţiilor de stat prin prisma electorală va eşua lamentabil. PSD nu este singur la guvernare. Toate măsurile trebuie discutate de conducerile celor două partide. În mod normal, partidul de dreapta, PNL, ar trebui să fie campionul reformelor, iar partidul de stânga, PSD, să tragă înspre măsurile populiste.
Diferenţele de viziune dintre partide s-ar putea să fie doar în teorie. La prezentarea programului de guvernare, USR a acuzat PSD-ul că i-a furat ideile. Un progarm de guvernare nu este o carte de eseuri ca să fie originală. Principiile generale, ca şi regulile economiei, sunt acelea;i.
Până la urmă toate partidele sunt obligate de realitate să ia aceleaşi măsuri care duc la dezvoltare şi prosperitate.
După acest început în forţă, se pune întrebarea în ce măsură propriul partid îl va urma pe premier. Principalii beneficiari ai “somnului la stat” sunt chiar membrii PSD şi ai PNL.
Marcel Ciolacu a anunţat că va reduce numărul celor 200 de secretari de stat, urmate de alte reduceri de personal.
Desigur, va începe cu membrii UDMR-ului care nu mai este la guvernare. Oricum, deja UDMR se plânge că a fost scos de la guvernare. Dacă i se scot şi oamenii din eşaloanele doi, trei, de la nivel local, nu mai poate fi vorba despre vreo colaborare parlamentară între cele două partide.
Mai are nevoie PSD de UDMR? După aritmetica parlamentară actuală nu are nevoie de cele 29 de voturi decât în cazuri excepţionale, cum ar fi modificarea Constituţiei. Dar Marcel Ciolacu nu merge atât de departe, la modificarea Constituţiei.
Teoretic, premierul Marcel Ciolacu a sunat mobilizarea generală, dar este posibil să nu fie vorba decât de un exerciţiu de imagine.
Poate premierul care se arată atât de vioi nu se gândeşte decât la o cosmetizare pentru a pune PSD-ul într-o poziţie favorabilă la startul pentru alegerile de anul viitor.
Fii primul care comentează