Asculta acest articolAcestei triste constatări i s-ar mai putea adăuga și că s-a încheiat perioada de prosperitate de care s-a bucurat Occidentul după al doilea război mondial.
Se încheie o epocă numită “societate de consum”. Nu se mai consumă de dragul consumului nu pentru că s-ar fi schimbat stilul de viață occidental, ci din cauza prețurilor.
Pandemia, restricțiile exagerate, apoi războiul din Ucraina care a provocat marea criză energetică, au pus capăt unei perioade faste din istoria civilizației occidentale.
Cetățenii țărilor dezvoltate au simțit ce înseamnă scăderea nivelului de trai din cauza inflației, a scumpirii utilităților, a creșterii prețurilor la alimente și în general din cauza deteriorării a tot ce ceea ce ține de viața de zi cu zi.
Câte ceva din nemulțumirile generale strigate în stradă au răzbătut și în sala în care au avut loc lucrările congresului Partidului Popular European.
S-au auzit voci autocritice chiar de la președinta parlamentului European. Roberta Metsola a recunoscut că birocrația este o piedică în calea pragmatismului, că fermierii trebuie să fie parte a soluției, nu o problemă care poate fi rezolvată prin recomandări.
Producătorii agricoli nu pot fi victime ale unor decizii luate împotriva voinței lor. Agricultura trebuie pusă pe același plan cu noile tehnologii, iar noua eră nu poate fi concepută cu țări Schengen și țări non-Schengen. Aici președinta Parlamentului European a atins un punct sensibil pentru România.
Pe lângă pregătirile pentru alegerile europarlamentare din 9 iunie, delegații la congres au votat în unanimitate o rezoluție prin care Partidul Popular European este de acord că România și Bulgaria trebuie primite anul acesta în Spațiul Schengen.
Toată lumea s-a bucurat, dar bucuria a fost de scurtă durată. Cancelarul Nehammer din nou nu a dat niciun semn că Austria ar fi de acord.
Deci rămânem în continuare înafara spațiului de liberă circulație din Uniunea Europeană. PNL a pierdut șansa de a-și aroga meritul că a rezolvat o problemă majoră, poate cea mai importantă după aderarea României la UE.
Odată lucrările congresului PPE încheiate, partidele creștin-democrată, partidele liberale, de centru dreapta intră în campanie electorală.
Sondajele arată că se vor plasa de primul loc la alegerile europene și astfel reprezentanții loc vor ocupa și în mandatul viitor funcții de decizie în instituțiile de la Bruxelles. Desigur, o parte le vor împărți cu social-democrații, cu care au colaborat și colaborează în continuare.
Cele două mari familii politice își strâng rândurile în fața amenințării partidelor extremiste. În aproape toate țările situația este în general aceeași ca în România. Seria crizelor începute în timpul pandemiei a oferit câmp de acțiune partidelor anti-sistem, extremiste. Fiecare țară are specificul ei.
Aceste partide născute în stradă, la protestele anti-vaccin, anti-restricții, nu au o ideologie comună, de dreapta sau de stânga. Acționând haotic, având obiective diferite în fiecare țară, nu par să fie atât de periculoase ca fascismul și comunismul, dar nici nu fac bine democrației.
Tocmai ascensiunea lor determină partidele tradiționale să-și strângă rândurile. Din cauza unui partid ca AUR, liberalii și social-democrații sunt condamnați să meargă împreună în alegeri. Parteneriatul PNL și PSD este o soluție de compromis, dar necesară nu atât prin prisma rezultatelor, care pot fi similare, cât printr-un pact de neagresiune.
O dispută politică dură între PNL și PSD nu face altceva decât să deschidă calea AUR spre rezultate electorale golite de conținut.
Dacă un partid care a furnizat-o pe senatoarea Șoșoacă ne putem imagina cum va arăta parlamentul României dacă un astfel de partid, fără cadre, fără program, ar obține un 30% la viitoarele alegeri.
Fii primul care comentează