Cum se face politică în România?

Asculta acest articol

Toată lumea știe, dar puțini pot explica modul în care se face politică în România. Puternic personalizată, viața politică românească urmează pas cu pas direcția imprimată de liderul partidului. Nu a existat până acum un președinte al celui mai mare partid, PSD, care să nu aspire la funcția supremă în stat. Astfel rând pe rând, începând din 2004, toți candidații PSD au pierdut alegerile prezidențiale.

Adrian Năstase și Mircea Geoană la o mică diferență, Victor Ponta la o diferență onorabilă, iar Viorica Dăncilă la o diferență catastrofală.

Aceste eșecuri repetate l-au făcut pe actualul președinte al PSD să propună desemnarea unui candidat prezidențial din afara partidului. La urma urmei așa a procedat și PNL. Liberalii l-au racolat pe Theodor Stolojan în anul 2000, au pariat tot pe el în 2004, dar acesta a făcut rocada cu Traian Băsescu.

O mișcare inspirată, dar alianța nu a durat. Între primul ministru Călin Popescu Tăriceanu și președintele Traian Băsescu s-a produs o ruptură la puțină vreme după instalarea guvernului Alianței Dreptate și Adevăr, și astfel au urmat zece ani de fărâmițare a dreptei, finalizată prin fuziunea dintre foștii adversari, PNL și PDL.

Tot pe un candidat de împrumut a mizat PNL și la alegerile prezidențiale din 2014. Primul mandat al președintelui Klaus Iohannis a fost dominat de disputele dintre PNL și PSD, pentru ca, în cel de-al optulea an al mandatului același președinte să admită o guvernare PNL-PSD.

Judecând doar după aceste schimbări radicale de opțiuni, de orientări doctrinar-ideologice nenaturale, și avem destule elemente distorsionate care fac imposibilă găsirea unor explicații logice după care se face politică în România.

În politica la nivel local pare să fi fost mai multă stabilitate. În perioada guvernării Năstase s-au consolidat aleșii locali, întâi la nivelul consiliilor județene, apoi al primăriilor. Faptul că prefecții dețineau și funcția de președinți ai organizațiilor județene le-a conferit o putere și o influență atât de mare încât li s-a conferit titlul de “baronii locali”.

PSD s-a ales cu titlul deloc onorant de “partid-stat”, iar opoziția, PNL și Partidul Democrat, condus de Traian Băsescu, au știut profita, s-au aliat pentru a dărâma “partidul-stat” și au câștigat alegerile din 2004.

Baroniada pesedistă dintre 2000 și 2004 este una din perioadele istorice care au marcat profund politica românească. Adversarii PSD au procedat la fel creându-și propriii baroni locali. Nu s-a lăsat mai prejos nici UDMR și în județele cu o pondere semnificativă a populației maghiare și-au construit adevărate cetăți conduse de baroni după chipul și asemănarea baronilor PSD și PNL.

Iată un alt mod de a face politică, aparent diferit de politica la nivel național, dar având aceleași obiective: dominația politică exclusivistă, controlul total al resurselor.

După controlul politic total al resurselor, după ocuparea funcțiilor de conducere exclusiv pe criterii politice se mai poate face politică în folosul cetățeanului?

Analizând doar liniile dominante ale politicii de succes din România ultimelor decenii mai poate surprinde apariția unui partid ca AUR? Deloc.

Datele problemei se schimbă dacă, așa cum prevede protocolul dintre PNL și PSD, se va trece la guvernarea rotativă. PSD deja se pregătește temeinic. În preajma evaluării miniștrilor, social democrații au anunțat că în ministerele pe care le dețin numărul salariaților a scăzut în câteva luni cu 997 de persoane. Este un punct de plecare spre reforma din administrația centrală. La nivel local mai trebuie analizată problema. PSD, ca de altfel și UDMR, a mizat mereu pe forța lui din teritoriu. PNL s-a concentrat pe puterea la vârf și a cam pierdut. Așa-zișii grei din teritoriu au câștigat datorită prestației lor, și nu datorită ajutorului primit de la conducerile succesive ale partidului.

S-ar părea că PSD nu are motive să-și modifice strategia din moment ce a dat rezultate. În schimb PNL, după plecarea lui Ludovic Orban, sub presiunea lui Florin Cîțu, trece printr-o criză pe care nu vrea să o recunoască. Dacă nu va schimba ce este de schimbat, alegerile din 2024 vor fi câștigate de PSD fără drept de apel.