Asculta acest articolAceastă realizare remarcabilă vine, totuși, în mijlocul incertitudinilor și provocărilor.
Deși este un simbol al colaborării internaționale pașnice, ISS se confruntă cu provocări operaționale. Scurgeri recurente de gaze toxice în radiatoarele modulului rusesc și probleme anterioare, cum ar fi scurgerile de aer și defecțiuni ale software-ului în modulul Nauka, ridică preocupări legate de siguranța și fiabilitatea stației.
Peisajul geopolitic, în special invazia rusă în Ucraina, complică colaborarea la ISS. Deși rămâne unul dintre puținele proiecte active de colaborare ruso-americane, intenția Rusiei de a se retrage după 2025 din cauza infrastructurii îmbătrânite a ISS adaugă un plus incertitudine. Inițial proiectată pentru o durată de viață de 15 ani, extinderea finanțării de către NASA ar putea prelungi operațiunea sa până în 2030, dublând durata de viață prevăzută.
Dezafectarea eventuală a ISS reprezintă o provocare fără precedent. Se planifică o deorbitare controlată, necesară datorită dimensiunii și complexității sale, pentru a o scufunda în siguranță în Oceanul Pacific. Această operațiune, estimată la 1 miliard de dolari, va necesita o navă spațială dedicată.
În paralel, se pregătește tranziția către stații spațiale private, dar persistă preocupări legate de momentul și sustenabilitatea financiară a acestor proiecte.
NASA finanțează proiectarea stațiilor precum Orbital Reef și Starlab, destinate să înlocuiască capacitățile ISS. Cu toate acestea, planul de tranziție lipsește de claritate și strategii de afaceri robuste.
Companii private precum Axiom își intensifică rolul în explorarea spațială. Axiom, colaborând îndeaproape cu NASA, a planificat să adauge module la ISS începând cu 2026, care ulterior vor opera ca o stație spațială independentă.
Viitorul ISS după 2030 este incert, cu propuneri variind de la prelungirea perioadei operaționale până la transformarea ei într-un monument al cooperării spațiale, vizibil de pe Pământ.
Citește:
Fii primul care comentează