Asculta acest articolEvenimentul din 6 ianuarie 1950, marcat de Decretul nr. 6 votat și promulgat de către Prezidiul Marii Adunări Naționale, a fost un moment întunecat din istoria României comuniste. Prin acest decret, au fost înființate coloniile (lagărele) de muncă, reprezentând instituții cu consecințe devastatoare asupra unui număr semnificativ de persoane.
Decretul a fost adoptat în contextul instaurării regimului comunist în România și reflecta politica represivă a regimului condus de Partidul Muncitoresc Român (PMR) în lupta împotriva oricărei opoziții sau a presupusilor dușmani ai statului. Prin intermediul acestui decret, s-au deschis oficial coloniile de muncă, concepute în teorie ca locuri unde erau trimise persoanele considerate periculoase pentru regim.
În perioada 1950-1954, aproximativ 22.077 de persoane au fost internate în aceste colonii de muncă, reprezentând o diversitate de categorii sociale, printre care foști membri ai opoziției politice, intelectuali, țărani încadrați în diverse categorii “dușmănoase” regimului, sau simpli cetățeni considerați a fi “elemente nesigure”.
Colonii de muncă comuniste au fost caracterizate de condiții inumane, lipsa drepturilor fundamentale și expunerea la tratamente severe și abuzuri. Internații erau obligați să muncească până la epuizare în condiții insalubre, iar regimul de detenție prezenta caracteristici specifice unui sistem de exterminare.
20 mai 1914-11 noiembrie 1995
S-a născut la 20 mai 1914 în satul Bobota, Sălaj
Avocat, secretar al lui Iuliu Maniu, apoi secretar general adjunct al Partidului Naţional Ţărănesc
A fost arestat la 14 iulie 1947, anchetat la sediul MAI Bucureşti. În mai 1950, trei ani după momentul arestării, printr-o decizie a MAI, pe baza decretului 6/1950, primeşte o condamnare de 24 luni, majorată apoi cu încă 24 luni. Abia după 7 ani de detenţie, este judecat şi condamnat de către Tribunalul Militar Bucureşti la 15 ani muncă silnică pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare” (art. 193/CP). A trecut prin închisorile şi lagărele de muncă: MAI Bucureşti, Malmaison, Piteşti, Văcăreşti, Craiova, Jilava, Capu Midia, Bragadiru, Popeşti-Leordeni, Rahova, Gherla, Aiud, Râmnicu-Sărat
Coloniile de muncă au fost, de fapt, instrumente ale terorii și represiunii folosite de regimul comunist pentru a elimina orice formă de opoziție sau disidență. Acestea au contribuit la consolidarea controlului politic și la instaurarea unui climat de frică și teroare în societatea românească.
Este important să evidențiem că evenimentele din această perioadă nu numai că au lăsat urme adânci în memoria colectivă a populației române, dar au și avut consecințe asupra societății și valorilor sale, influențând modul în care aceasta s-a dezvoltat în decadelor următoare. Astăzi, memoria asupra coloniilor de muncă rămâne o mărturie dureroasă a abuzurilor regimului comunist și a luptei pentru apărarea drepturilor fundamentale ale omului în istoria României.
Fii primul care comentează