Image 1
Image 2

Doi politicieni paradoxali: Ciolacu şi Orban

Sigla Informatia Zilei
  Un paradox al economisirii: măsurile de economisire au crescut cheltuielile statului cu 15,2% în primele şase luni ale acestui an. Cifrele nu mint, aşa cum o fac politicienii. 
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Nu mint, dar cu ajutorul lor se poate manipula populaţia. Bazându-se pe această lege nescrisă a politicii, a demagogiei, premierul Ciolacu este convins că majorarea TVA-ului va conduce la creştere economică. Aşadar, o majorare a TVA-ului pentru HORECA, de exemplu, de la 9% la 19% va contribui la creşterea economică astfel încât România să rămână tigrul Europei.

 

Nu doar economia are paradoxurile ei, ci şi oamenii politici. După un singur prânz şi o strângere de mână Viktor Orban a tras concluzia că Marcel Ciolacu este un prim ministru “tânăr, puternic şi agil”.

 

Că este agil o demonstrează viteza cu care a executat-o pe Gabriela Firea. Din întâmplare avea dreptate. Cea mai populară figură din PSD s-a dovedit a fi un lider de paie. Ororile descoperite în oraşul Voluntari, condus de soţul ei, primarul Pandele, arată partea putredă a unui partid ce se pretinde a fi social-democrat.

 

În câteva zile a căzut un mit şi este pe cale să se creeze un mit. A căzut mitul creat în jurul unei femei care depăşea la capitolul încredere toţi liderii PSD, şi chiar pe preşedintele Klaus Iohannis. Ar fi putut deveni Gabriela Firea doamna de fier a României? De ce nu?  Numai că în acest caz, Marcel Ciolacu ar fi revenit la vechiul lui statut, de politician din rândul doi.

 

Cam în aceeaşi perioadă s-a creat un mit. O piatră la temelie a pus chiar primul ministru al Ungariei. Mitul politicianului puternic şi agil. În persoana lui Marcel Ciolacu.

 

Ce repede a învăţat Marcel Ciolacu limba politicească! Ai zice că s-a născut nu doar să fie prim ministru, ci şi lider de partid. Rotaţia cu Nicolae Ciucă i-a grăbit ascensiunea, iar prin comparaţie cu bonomul general în rezervă, Nicolae Ciucă, i-a creat o imagine de politician abil.

 

Cum de şi-a dat seama omologul de la Budapesta că este un politician puternic? O fi primit informaţii de la oameni de încredere.

 

Ar fi fost foarte interesant de văzut ce s-ar fi întâmplat cu azilele groazei din Voluntari dacă rămânea prim ministru Nicolae Ciucă. PSD ar fi sărit să o apere pe Gabriela Firea, iar liberalii erau prea slabi ca să forţeze demiterea ei.

 

În politică devii puternic numai dacă ocupi primul loc în ierarhie. Abia după ce devii lider al unui partid îţi poţi permite să ai opinii personale ciudate.

 

Zice Marcel Ciolacu: ultimii doi prim-miniştri PNL au fost slabi, amatori. Nu însă şi Nicolae Ciucă. Evident este vorba despre Ludovic Orban şi Florin Cîţu, amândoi deveniţi aprigi critici ai alianţei PNL-PSD.

 

Devenită între timp alianţa PSD-PNL, această ciudată construcţie politică are foarte multe părţi slabe, vulnerabile. Este greşit să ne uităm doar la ce se face la vârful celor două partide. Politicieni slabi sau puternici se află şi în teritoriu.

 

În judeţul Satu Mare, de pildă, nu doar că alianţa nu funcţionează deloc, dar liderii lor judeţeni s-au trasnformat în adevăraţi generali în fruntea unor armate. Urmându-le exemplul, cele două partide aliate la centru, se află până la ultima celulă pe picior de război. Este mai multă pace şi înţelegere între Orban şi Ciolacu decât între Cozma şi Govor.

 

Cu siguranţă aceeaşi situaţie tensionată se regăseşte în foarte multe judeţe. Se poate spune că, pe alocuri, între PNL şi PSD s-a instalat un adevărat război rece. Lipseşte doar zidul care să despartă în mod efectiv cele două partide. Pe cât de dificilă este relaţia dintre Budapesta şi Bucureşti, în problema Transilvaniei, pe atât de dificil este procesul de reformare a aparatului bugetar românesc.

 

Cum să restructureze administraţia publică două partide atât de diferite? Reformarea aparatului bugetar înseamnă o reîmpărţire a funcţiilor. Mai spune primul ministru că se va face o reducere a consiliilor de administraţie a regiilor de stat. Vaci bune de muls, aceste consilii oferă compensaţii băneşti unor fideli ai conducerii fiecărui partid.

 

Nu poţi analiza prestaţia unui politician abil fără să sari de la una la alta. De pildă nu mai departe de ieri, în faţa ziariştilor prim-ministrul Ciolacu a vorbit amestecat despre căminele groazei, majorarea TVA, creşterea economică, reducerea consiliilor de administraţie etc.

 

Acest mod de a pune problemele, amestecat, unele peste altele, îi vor fi creat lui Viktor Orban impresia că Marcel Ciolacu este un politician “tânăr, puternic şi abil”?

Cu siguranţă. Ar trebui să fie mai atent premierul Ungariei avându-l ca omolog la Bucureşti pe un politician ca Marcel Ciolacu? Posibil.