Image 1
Image 2

În sfârșit, are și Sigartău o dată dreptate

Deputatul Robert Sigartău se mișcă în interiorul PNL ca un fel de radical liber. Îl găsești când într-o parte, când în alta, însă întotdeauna într-o poziție de atac. 
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Și-a îndreptat cornițele de berbecuț tânăr întâi împotriva lui Ludovic Orban, apoi punându-l pe Florin Cîțu între paranteze, acum se repede la Nicolae Ciucă.

 

Adevărul este că nu prea a fost luat în serios. Și-a dorit să fie nominalizat ministru în locul lui Florin Roman, după ce acesta și-a dat demisia din funcția de ministru al Cercetării. Nu a fost să fie.

 

Ardent susținător în echipa câștigătoare a lui Florin Cîțu, nu a fost recompensat cu vreo funcție în guvern. Fostul prim ministru i-a făcut un serviciu având în vedere postura lui de om pus sub învinuire de DNA în urma achizițiilor de doze de vaccin.

 

Nu știm dacă există un grup în jurul lui Robert Sigartău. În eventualitatea că este în bune relații cu Rareș Bogdan nu știm dacă între ei există o concurență pentru poziția de lider al grupării ardelenilor.

 

Trecând peste raporturile generaționiste din PNL, destul de tensionate, trebuie remarcat curajul tânărului Sigartău de a lansa o provocare de mare impact pe piața politică.

 

Nici mai mult, nici mai puțin, brusc și dintr-o dată Robert Sigartău face două propuneri pentru nominalizarea candidatului PNL la președinția României; Emil Boc și Ilie Bolojan.

 

Nominalizarea unor oameni politici precum Emil Boc și Ilie Bolojan merită luată în serios. Cu toată bunăvoința, cu tot respectul, Nicolae Ciucă nu are anvergura unui candidat prezidențial care să tragă partidul după el.

 

Mai degrabă partidul este nevoit să-l împingă de la spate. De altfel, liberalii l-au obligat să-și exprime disponibilitatea de a-și asuma candidatura la prezidențiale. Nu este vina lui, nu pare să fie omul căruia îi place să iasă în față cu tot dinadinsul.

 

Câteva cuvinte despre cei doi liberalii. Atât Ilie Bolojan cât și Emil Boc s-au remarcat prin modul în care au administrat două orașe mari. Se poate aprecia că atât Oradea cât și Clujul au depășit faima Sibiului.

 

Pe de altă parte ultimii doi președinți, Traian Băsescu și Klaus Iohannis, s-au lansat din poziția de primari.

 

Gabriela Firea a câștigat notorietate ca primar general al Capitalei. Până la scandalul cu casele de bătrâni din Voluntari, orașul condus de soțul ei, Gabriela Firea se bucura de cea mai mare încredere, iar PSD o prezenta ca posibilă candidată la prezidențiale. Cu șanse reale.

 

Vorbind despre șanse, după agenda premierului Ciolacu, mai încărcată ca un pom de Crăciun, candidatul PSD are prima șansă de a se califica în turul doi. Dacă îl țin forțele și se mișcă în același ritm, Marcel Ciolacu are șansa de a câștiga alegerile prezidențiale.
Una din condiții este legată de candidatul care se califică pentru finala prezidențială. Cu George Simion, la fel ca Vadim Tudor la alegerile din anul 2000, este relativ ușor să obții cununa de lauri prezidențiali. Cu o candidată slabă ca Viorica Dăncilă, actualul președinte Klaus Iohannis avea mandatul asigurat înainte de vot.

 

Într-o finală prezidențială Ciolacu-Boc sau Ciolacu-Bolojan se schimbă lucrurile. Emil Boc este un politician de cursă lungă. Experiența lui politică este dublată de o experiență administrativă. Onest și se pare că și cinstit și sărac ca Ion Iliescu, primarului Clujului își poate asuma funcția supremă în stat.

 

Ilie Bolojan este un politician și un administrator de anvergură. Oradea și Bihorul, prin modul cum sunt administrate de echipele lui Bolojan par niște districte rupte din Dubai.

 

Ce să mai lungim vorba. Dacă Robert Sigartău a lansat propunerea de capul său bun cap a avut, iar dacă l-a sfătuit cineva bine l-a sfătuit.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with

Migrația primarilor PNL

Într-o lume din ce în ce mai instabilă economic sunt necesare relații politice stabile, sigure și de încredere.