Asculta acest articolEconomie sau politică? Politică sau economie? Una fără alta nu se poate. Dacă se face şi una şi alta cu atât mai bine. Marcel Ciolacu porneşte în trombă. La şedinţele de guvern nu se mai aşează în capul mesei, stă alături de miniştri, în schimb are întâlniri speciale cu câţiva miniştri responsabili de preţuri, cu reprezentanţi ai OMV, dorind să arate că se află în miezul problemelor fierbinţi.
Dacă nu joacă un rol, Marcel Ciolacu s-ar putea să fie unul dintre cei mai buni prim miniştri pe care i-a avut România de la Adrian Năstase şi Emil Boc încoace.
Începutul este bun numai să-l ţină balamalele. Sau, cum se spune, să-i ţină Dumnezeu năravurile. În sensul că are o privire distributivă asupra întregului spectru social şi economic. Politică populistă, deocamdată, nu pare să facă. Nu pare preocupat nici de respectarea unui presupus protocol cu PNL. De exemplu nu-l acceptă pe secretarul general al guvernului, Mircea Abrudean, moştenit de la PNL, de la primul ministru Nicolae Ciucă. Mai sunt discuţii pe marginea numirii şefilor de la anumite agenţii guvernamentale.
De ce primul ministru să lucreze cu oamenii fostului prim ministru? Pornind de la câteva cazuri punctuale se speculează că alianţa PSD-PNL nu va avea viaţă lungă.
Cei care au ieşit la atac împotriva PSD sunt persoane din anturajul lui Florin Cîţu. Ei îşi doresc spargerea alianţei PNL-PSD. O apropiere a liberalilor care deplâng alianţa cu PSD de USR nu se întrevede pentru că useriştii nu l-au mai vrut prim ministru pe Florin Cîţu.
Lucrurile sunt atât de încurcate încât nu se pot departaja taberele. Cine cu cine ţine, cine împotriva cui luptă? Degringolada a cuprins, deocamdată, doar PNL. Câte tabere sunt? Există grupul care de la început a fost împotriva colaborarării cu PSD. Este armata destrămată a “echipei câştigătoare” care l-a dat jos pe Ludovic Orban. Sunt liberalii rămaşi fideli preşedintelui Klaus Iohannis, dar există în PNL şi un puternic curent anti-Iohannis. Nu par să fie susţinători fanatici ai preşedintelui PNL, fostul prim ministru Nicolae Ciucă.
Sunt acestea semne ale dezintegrării PNL? Pot fi interpretate şi în această cheie. PNL nu are un candidat la prezidenţiale unanim acceptat, capabil să intre în turul doi. PNL nu are o personalitate pe care să o prezinte ca viitor prim ministru, cum ar fi de exemplu Ilie Bolojan sau Emil Boc. În sfârşit, sondajele nu sunt nici pe departe favorabile pentru actualul PNL. Partidul este dus în spate de PSD. Social-democraţii au nevoie de liberali pentru că nu se pot alia cu niciun partid din opoziţie, cu excepţia UDMR. Cu USR, cel mai vechi partid de opoziţie, relativ aşezat, cu structuri teritoriale, PSD este incompatibil. AUR rămâne în continuare nefrecventabil. Cele două formaţiuni politice, partidul lui Ciolacu şi partidul lui Ciuc[, nu au alte variante decât susţinerea reciprocă.
O rupere ar însemna condamnarea ambelor partide. Anul viitor pot face ce vor, dar acum sunt condamnate să rămână împreună.
Marcel Ciolacu ştie acest lucru şi îşi poate permite să facă ce vrea pentru a-şi consolida puterea personală şi a-şi întări partidul.
Ca în toate guvernele de coaliţie, partidele componente sunt într-o continuă competiţie. Prin urmare vom asista la dispute până în pragul alegerilor când PSD şi PNL se vor decide dacă vor merge împreună sau pe liste separate. Este din ce în ce mai clar că Nicolae Ciucă nu este un personaj carismatic. Scăderea partidului în sondaje se datorează şi modului în care a comunicat în timpul mandatului de prim ministru. După obiceiul său, PNL s-ar putea să apeleze la un lider dinafara partidului, aşa cum a procedat Valeriu Stoica înaintea alegerilor din anul 2000.
Fii primul care comentează