Asculta acest articolIzbucnit imediat după pandemie, războiul și criza energetică au creat un nou mod de viață. Nesiguranța, veșnica amenințare când de la Moscova, când din China, răspunsurile ferme din partea Occidentului, SUA, UE și NATO, au creat o oscilație între pace și război care nu duce nicăieri.
Mas media, rețelele de socializare întrețin o navetă informațională între război și veșnica zâzanie între oamenii care trăiesc în țări în care au loc cele două războaie și populația fără război, dar finanțează acele războaie. Care este diferența din a fi în război direct și a finanța efortul de război al Ucraine și Israel? Asta întreabă Putin și nu i se poate da decât același răspuns: că este liderul unui stat agresor cu care nu se poate negocia.
Politica, având în vedere că 2024 este un an al unor lungi serii de alegeri, din America în Uniunea Europeană și Federația Rusă, nu poate face abstracție de context.
În plină expansiune a globalismul au apărut crizele. Parțial național, parțial internațional, capitalul politic al partidelor tradiționale este supus unor puternice presiuni. Nimeni nu mai știe ce mai înseamnă local sau global, suveran sau colonial, dar nici democratic sau progresist.
Este democrația în pericol? Cam este din moment ce social-democrații și verzii germani care vor să promoveze o lege pentru apărarea democrației. Cine spune adevărul? Viktor Orban? Erdogan, Putin, Biden sau Trump? Societatea oamenilor s-a făcut atât de rea încât nu mai suportă nici măcar democrația?
Cine apără democrația? George Simion a plecat în America lui Trump care anunță că dacă ajunge președinte europenii nu se vor mai putea ascunde sub umbrela NATO. Partidele extremiste până la urmă sunt obligate să o ia la stânga sau la dreapta. Nu poți fi naționalist fără să fii extremist, de dreapta sau de stânga.
AUR este un partid acceptabil după ce a plecat Șoșoacă din partid? Numeroasele demonstrații, protestele, grevele, alte acțiuni care frizează nebunia trebuie să ducă undeva. Unde? Spre politicile din anii premergătorii celui de-al doilea război mondial? Oamenii, câți au mai rămas normali, cer guvernelor să ia măsuri. Împotriva cui? Împotriva propriilor decizii, împotriva ordinii de stat. Ura pe internet a ajuns la cote maxime. Tik Tok-ul sperie guvernele, dar în același timp politicienii occidentali recurg la Tik Tok.
Alegerile sunt, în esență o metodă de manifestare a democrației. Asta ar putea însemna că din moment ce anul acesta au loc atâtea alegeri situația mondială se va normaliza. Nici copiii nu cred acest lucru. Nu mai crede asta nici societatea civilă. Dar mai există societate civilă?
Și dacă există care mai este rolul societății civile? Nu cumva partidele au luat locul societății civile? Guvernele ar trebui să încurajeze societatea civilă să lupte împotriva extremismului.
Încearcă acest lucru Germania, țara în care partidul extremist Alternativa pentru Germania urcă în sondaje de la o zi la alta. 182 de milioane de euro pune guvernul federal la bătaie pentru finanțarea proiectului “Democrație vie”. Cu ce rezultate din moment ce tot ce nu este progresism de stânga este extremism de dreapta?
În România parteneriatul PSD-PNL nu este dublat de o solidaritate între guvern și organizațiile nonguvernamentale. Singurii parteneri ai guvernului român par să fie liderii sindicali care nu fac altceva decât să ceară tot mai mulți bani pentru cei 1,3 milioane de angajați la stat.
Treaba statului de drept este să cizeleze formarea ideologică sănătoasă populației și abia în al doilea rând să împartă bani publici ca să-și consolideze capitalul electoral.
Guvernul nu poate fi doar un depozitar de bani, pe care-i împarte după bunul plac al primului ministru. Încă înainte de a intra în campania electorală termenul de adversar politic a dispărut în favoarea dușmanului politic. Se va desfășura această competiție electorală după regulile nescrise ale războiului din Ucraina? Tot ce-i posibil.
Fii primul care comentează