SEMNIFICAȚII INTERESANTE

Florile, mesagerii sentimentelor

Asculta acest articol

Când alegem flori pentru un eveniment, ne bazam pe tradiții sau ne lăsam ghidați de ultimele tendințe în domeniu, ne lăsăm influențați de anotimp sau le selectăm în funcție de tema aleasa pentru eveniment.

Însă dacă doriți ca florile să reprezinte mesagerii sentimentelor voastre, aflați că exista un limbaj romantic al florilor. În toată lumea îndrăgostiții oferă iubitelor trandafiri roșii, simbolul floral universal al iubirii. Iar iubitele încearcă să afle din petalele margaretelor răspunsul la frământările lor ,,mă iubește, nu mă iubește”. În continuare, vă prezentăm semnificația unor flori cu adevărat speciale, care oferă un plus de eleganță unui buchet.

1. Caprifoi

Apărută în luna mai, floarea caprifoiului, poreclită la români mâna Maicii Domnului ori palma pământului, este asociată cu un mare număr de simboluri, legende și superstiții ale lumii.

Într-o legendă creștină, se spune că în vreme ce Maica Domnului, purtându-l în brațe pe pruncul Iisus, încerca să se ascundă de prigonitorii ostași ai lui Irod, ar fi găsit adăpost sub un caprifoi. În semn de mulțumire, Maica Domnului l-ar fi binecuvântat, dăruindu-i numeroase puteri vindecătoare pentru oameni.

Într-o altă legendă, din Grecia antică, iubiții Chloe și Daphnis puteau fi împreună numai când înflorea caprifoiul. Daphins i-a cerut lui Eros, zeul dragostei, să facă ceva pentru ca perioada de înflorire a acestei plante să fie cât mai lungă. Din această cauză, se spunea că floarea Mâna Maicii Domnului persistă atât timp cât vremea este caldă.

În tradiția unor indieni din America, din tribul Oneida, o fată pe nume Aliquispo s-ar fi sacrificat pentru a-și ajuta semenii să își înfrângă dușmanii lor cei mai vajnici, cei din tribul Mingo. Ca să o răsplătească și să îi onoreze amintirea, Marele Spirit i-ar fi preschimbat părul și trupul într-un vrej de caprifoi. Este o plantă agățătoare, cu flori albe inițial, ce își schimbă după câteva zile culorile în galben-roșcat sau roșu și emană un parfum dulceag, puternic, aproape îmbătător.

2. Cala

Are un nume la fel de prețios ca și ea însăși – Zantedeschia (de la numele botanistului italian Giovanni Zantedeschi), dar o cunoaștem mai bine drept CALA.

Eleganța și frumusețea ei au făcut-o foarte iubită, mai ales în secolul XIX, când, prin intermediul ei, bărbații își exprimau atracția față de femeile pe care le curtau. Spre deosebire de alte flori, cala este, prin excelență, purtătoarea unui mesaj mai…intens, așa că ne vine foarte ușor să înțelegem de ce era un aliat important în exprimarea sentimentelor (care nu puteau fi ușor exprimate prin cuvinte).

Cu toate acestea, calele albe sunt un simbol al virginității și al purității, al renașterii, al învierii și, de aceea, sunt des întâlnite în buchetele și aranjamentele care marchează cele mai importante momente din viața unui om. Este cunoscută drept floarea revoluțiilor, unii spun că celebrul pictor Diego Rivera ar fi pictat foarte multe tablouri cu cale, pentru a încuraja o revoluție mexicană. Experții feng shui recomandă calele deoarece oferă încredere, ajută la redescoperirea sentimentelor și împiedică destrămarea unei familii.

3. Lăcrămioare

Cu toată înfățișarea lor fragilă și delicată, lăcrămioarele au fost dintotdeauna un simbol al tăriei și al rezistentei. Această floare amintește oamenilor că după rău vin întotdeuna zile senine, reprezentând, deci, speranță.

Totodată are rolul de a transmite un mesaj de încurajare celor cărora le este dăruită, și asta în cele mai diverse ocazii: examene, încercări mai mult sau mai puțin dureroase, probe, etc.

Dacă în Japonia este un simbol al reînnoirii, pentru creștini semnifică purificarea prin suferință. Legenda spune că lăcrămioarele au apărut din lacrimile Evei atunci când aceasta și Adam au fost izgoniți din Gradina Eden. Pe de alta parte, o alta legendă spune că lăcrămioarele ar fi apărut în urma lacrimilor fecioarei Măria în momentul crucificării lui Iisus.
O legendă vorbește despre faptul că lacramioara nu înflorește niciodată înainte de sosirea privighetorii, pentru că înflorirea ei este un cadou făcut pasării cu glas îngeresc.

4. Floarea de ceară

Lacrima Maicii Domnului sau Floarea de ceară este una dintre cele mai iubite flori, care poate înfrumuseța orice spațiu din casă sau grădină. Beneficiile acestei plante miraculoase sunt renumite: se spune că floarea produce mir în mod natural și că are proprietăți curative. Cei norocoși să o găsească la rădăcinile copacilor o culeg, o pun în apă, după care beau apa pentru a se vindeca de boli.

Lăsând la o parte apectul pur spiritual acestei flori speciale, ”Lacrima Maicii Domnului” este înzestrată cu proprietăți ornamentale deosebite, fie că este așazată în ghiveci, ca plantă de apartament, fie că este plantată în grădină.

5. Lalele

Despre lalele se știe că sunt asociate cu prietenia, căldura sau cu noile începuturi, însă mesajele pe care aceste flori le transmit diferă de la culoare la culoare.

Tulipa, numele științific al lalelei, provine din cuvântul turcesc “turban”, un accesoriu pentru cap care se aseamănă cu ea, dar și a simbolismului turbanului ca mijloc de protecție față de spiritele rele. Tot în Turcia, este un simbol floral al “raiului de pe pământ”. De altfel, această floare, originară din Persia, a fost adusă mai întâi și cultivată în Turcia, de unde, în secolul al XVI-lea, și-a găsit drum spre Olanda, grație unui călător din această țară.

Laleaua se află pe locul trei într-un top, clasament al celor mai vestite flori, după trandafir și crizantemă. Deoarece, prin anii 1620, bulbii ei au ajuns la un preț exorbitant în Europa, a reprezentat și un simbol al bogăției, averii.

6. Narcise

Fiecare lună a anului are caracteristică o anumită floare. Floarea lunii martie este minunata narcisă.

O veche legendă grecească spune că narcisele ar fi apărut la moartea lui Narcis, un tânăr deosebit de atrăgător şi singuratic. Indiferenţa sa faţă de nimfele care se îndrăgosteau de el a făcut ca zeiţa răzbunării, Nemesis, să îl pedepsească să nu poată iubi pe nimeni, ci să se îndrăgostească de propriul chip şi acest lucru să-i aducă pieirea. Într-una din zile, admirându-şi chipul reflectat într-o fântână, şi-a pierdut viaţa în adâncul fântânii în timp ce încerca să îşi atingă reflecţia. Se spune că nimfele s-au adunat să-i plângă dispariţia şi l-au transformat într-o floare, binecunoscuta narcisă. Narcisele sunt asociate cu renaşterea, cu noile începuturi datorită faptului că sunt printre primele flori ce apar primăvara. În unele tradiţii este floarea care se oferă la botezul unui nou născut.

7. Hortensiile

Florile mari cu care sunt înzestrate hortensiile impresionează și devin instant un punct de atracție din orice buchet. Un alt lucru extrem de apreciat la hortensii este varietatea mare și impresionantă de culori. Practic, culoarea este un element de clasificare atunci când vorbim despre hortensii și semnificațiile lor.

Originară din Japonia și China, hortensia s-a răspândit inițial în America Centrală și de Sud, urmând să acopere ulterior teritorii de pe toate continentele. Este o plantă ușor adaptabilă, puțin pretențioasă în privința solului și a condițiilor climatice. Chiar și așa, preferă solurile bogate și fără carbonați în detrimentul celor sărace în minerale precum fierul. Denumirea științifică a hortensiei, de proveniență greacă, este compusă din cuvintele „hydro” (apă) și „angos” (vas, ulcior) și se referă la nevoia de cantități mari de apă a plantei. Denumirea populară provine din limba latină și înseamnă „grădină”.

8. Magnolia

Magnolia este o floare simbol al vieții îndelungate, al perseverenței și dragostei față de natură, al Yin, latura feminină a vieții. Se spune că provine din insula Martinica (unde este numită “Talauma”) și că a fost denumită după cel care a aflat-o, Pierre Magnol (1638 – 1715). Unii pretind că își are originea în Carolina, SUA, unde se credea că mireasma sa poate să-i ia mințile oamenilor.

Oricum, era binecunoscută și de chinezi, care o denumeau “hou po” și o considerau o reprezentare a frumuseții și gingășiei feminine.
Indienii americanii evitau să adoarmă sub magnoliile înflorite. În plus, aveau credința că o sigură astfel de floare amplasată în locul unde dormi îți putea provoca moartea într-o singură noapte! Cu toate astea, în alte superstiții, se zice că atunci când ții flori de magnolie aproape de pat sau sub el, îți menții o relație loială, sinceră, cu persoana pe care o iubești.

9. Bujorul
Se spune că demult, într-o pădure de lângă un regat, trăiau niște zâne care nu suportau superficialitatea și ipocrizia muritorilor, așa că de fiecare dată când vreunul îndăznea să le calce domeniul îi transformau fie în bălării, fie în animale sălbatice.

Zvonul acesta roia printre oameni, motiv pentru care încercau pe cât posibil să se ferească de pădurea blestemată și mai ales să-și ferească copiii să se aventureze prin acea zonă. Lecția despre zânele cele rele a fost predată și fiului regelui, Bujor, care ajuns la vârsta adolescenței a fost împins de curiozitate și de spiritul aventurier, așa că a încălcat porunca tatălui său și a pornit pe meleagurile interzise pentru a se convinge de unul singur de veridicitatea poveștii.

Imediat cum a ajuns în pădure a fost cuprins de un somn adânc, iar blestemul zânelor a început să se reverse asupra lui. Fiind însă înduplecate de frumusețea lui, acestea au ales să-l transforme într-o floare, cea mai frumoasă din regat. Cum bujorul înflorește imediat după răsăritul soarelui, iar roua se așează pe florile frumos colorate și înmiresmate, se spune că picăturile de apă sunt lacrimile tânărului Bujor, regretând veșnic că nu a ascultat sfaturile tatălui său.

10. Crinul

Crinul era un simbol al antichităţii greceşti şi al celei române, fiind atribuit zeiţelor căsătoriei, Hera. Există şi o legendă potrivit căreia Hera, alăptându-l pe fiul ei, Hercule, scapă câteva picături pe Pământ. Picăturile au format Calea Lactee, iar cele ce au căzut direct pe sol, au înflorit, devenind crini albi. Legenda spune că trăia pe vremuri o vrăjitoare deosebit de rea şi de puternică. Tot ceea ce atingea această vrăjitoare se prefăcea în stană de piatră. Dacă, însă, se atingea de un copil, acesta era prefăcut într-o floare. Pe acea vreme, trăiau doi copii, frate şi soră, care nu aveau părinţi şi plecaseră în lumea largă pentru a-şi găsi o familie. Cei doi copii au ajuns la castelul vrăjitoarei şi, apropiindu-se prea mult de castel, fata a fost prefăcută într-o floare.

Băiatul dorind să îşi salveze sora a cerut ajutorul Zânei Florilor, care îi dădu o floare care să îl ajute să o salveze. Se pare că această floare dacă atingea un obiect fermecat de vrăjitoare rupea vraja care îl cuprinsese.

Cu ajutorul acestei flori, băiatul reuşi să îşi descânte surioara şi să o transforme pe această la loc în fată. Cei doi încearcă apoi să fugă, dar au fost prinşi de vrăjitoare, care îi preschimba în doi crini, două flori albe ale căror miros te face să nu te poţi apropia de ei. Ideea era ca nimeni să nu se poată apropia de ei cu floarea fermecată pentru a-i salva.