Asculta acest articolUltima filă se închide peste dramaticul an 2020. În prag de an nou să te uiți la dezastrul din spate sau la viitorul incert din față? Cu ce poate fi comparat? Unii s-au raportat la cele două războie ale secolului 20. Alții, bazându-se pe statistică, au comparat cifre și au ajuns la concluzia că în anul 2020 s-a petrecut cel mai mare recul economic pe care l-a cunoscut umanitatea.
Criza sanitară fără precedent în perioada modernă ne-a făcut să credem că după pandemie – încă nu știm când se va întâmpla acest lucru – lumea nu va mai fi la fel. Criza sanitară se va transforma în cea mai dramatică, cea mai mare criză economică din istorie? Aceasta este marea întrebare care frământă întreaga planetă. După un termen deja consacrat, bogații vor deveni mai bogați, iar săracii mai săraci.
Conceptul de post-modernitate, atât de drag teoreticienilor din toate domeniile, a fost detronat de post-pandemie. Nu mai suntem postmoderniști, ci postpandemiști. Desigur, cei ce vom supraviețui.
S-a putut observa că până și obișnuitele urări “Sărbători fericite”, “Crăciun fericit”, “An nou fericit”, au fost înlocuite cu “Sărbători liniștite”, “Crăciun liniștit”, “An nou liniștit”. Oamenilor le-a fost jenă să folosească în aceste condiții cuvântul “fericit”. Sigur, nu s-a mers atât de departe încât patriarhului să i se spună “Prealiniștitul Părinte Daniel” în loc de “Prefericitul Părinte Daniel”.
Anul nou este cum vrem noi să-i spunem, nu însă “fericit”. S-au adunat prea multe probleme. După fiecare rând de alegeri, lumea așteaptă de la guvern “compensări” ca la pomană. Nu există partid care să nu facă promisiuni electorale. Sindicatele stau la pândă și cum se instalează guvernul, indiferent care, liderii sindicali se înfățișează la ușa primului ministru. Ați promis asta și asta. Vrem să vă țineți de cuvânt.
Practic, o campanie electorală este o competiție între promisiuni. USR-PLUS a promis impozit zero pe salariul minim. Cam cu o jumătate de gură PNL a promis majorări. Nu atât de mari ca PSD, dar tot majorări se cheamă.
Întrebarea de bun simț este dacă în aceste condiții speciale datorate crizei? Sigur că nu se pot face majorări din moment ce economia a funcționat în stare de avarie. De unde vin banii? În nici un caz din sistemul bugetar. Banii vin de la firmele private. Sau din împrumuri. Cerând majorarea salariilor în fapt liderii sindicali cer guvernului să se împrumute de pe piețele externe.
Acesta este cercul vicios în care se învârt guvernul, sindicatele, firmele private. Cine va ceda până la urmă? Ca întotdeauna se va ajunge la un copromis între guvern și sindicate. În niciun caz patronatele nu au niciun cuvânt de spus.
Din cauza pandemiei sfârșitul anului 2020, intrarea în 2021 nu este atât de triumfală ca altădată. Nu se mai organizează revelioane, nu se mai trag focuri de artificii, nu mai iese lumea în stradă cu sticle de șampanie. Trecerea în anul 2021 se face ca la granițele invizibile din țările din Spațiul Schengen, fără să se simtă.
De fapt, sărbătoarea de revelion nu este o tradiție din moși strămoși. În timpul regimului comunist Anul Nou compensa ceva din restricțiile de Crăciun. Revelionul venea în prelungirea sărbătorii Crăciunului. După 1990 lumea s-a dezlănțuit și a făcut din sărbătorile de iarnă o minivanță de iarnă. Pandemia pune capăt unui mod de viață. De aici psihologii trag concluzia că lumea intră în depresie. Desigur că nu toată lumea, ci doar cei care au ajuns să creadă în minivacanța de iarnă mai mult decât în Moș Crăciun. Dacă această categorie socială este afectată psihic, firmele din domeniul turistic sunt afectate financiar. Nu sunt clienți, nu sunt venituri. Nu sunt venituri, nu sunt impozite. Atunci de unde bani pentru majorarea salariilor? Despre acest cerc vicios vorbeam mai sus.
Să sperăm, totuși, că este ceva trecător. Este obligatoriu să se transforme criza sanitară într-o criză economică? Nu neapărat. Dacă guvernanții se mișcă bine, dacă iau măsuri adecvate, se pot atenua efectele crizei economice. De care, se pare, că nu vom scăpa.
P.S. Un cititor ne-a atras atenția, târziu în noapte, la ora 1,14, că în editorialul din data de 29 decembrie am omis să-l includem în lista premierilor care s-au perindat la guvernare din 1990 până acum pe domnul Dacian Cioloș. Facem cuvenita rectificare și ne cerem scuze.
În mod special, îi dorim domnului Dacian Cioloș “La mulți ani!”
