Asculta acest articolDeliciul dimineţilor multora dintre noi, cafeaua, are o istorie fascinantă ce își trage rădăcinile din legenda caprelor ciobanului etiopian Khaldi. Descoperită inițial în Etiopia, această licoare a călătorit în întreaga lume, devenind a doua cea mai consumată băutură după apă și un element esențial în economia globală.
În România, cafeaua a ajuns prin intermediul Imperiului Otoman, influențând cultura și obiceiurile locale. Turcii, care au adus cafeaua în secolul al XVI-lea, au dezvoltat un mod de preparare unic, care a captivat imediat populația. Preparată în ibric pe jar de lemne, cafeaua turcească a devenit rapid un simbol al ospitalității și rafinamentului.
În bucătăriile turcești, cafeaua era prăjită în tăvi de cupru și măcinată în piuă, un proces care cerea răbdare și măiestrie. Acest mod de preparare a fost preluat și în Europa, unde cafeaua turcească și-a câștigat renumele. În România, acest obicei a fost adoptat la curțile domnești, unde era considerat un simbol al eleganței.
Prepararea cafelei a devenit un ritual în sine, cu reguli stricte pentru obținerea gustului perfect. În bucătăriile tradiționale, boabele de cafea se prăjeau în tăvi speciale, se măcinau în piuă și se preparau în ibric, aducând o aromă intensă și inconfundabilă.
În secolul 21, cafeaua a evoluat în diverse sortimente și metode de preparare, însă cafeaua turcească și-a păstrat locul de cinste, fiind apreciată pentru gustul său unic și metoda tradițională de preparare. În România, moștenirea cafelei turcești este încă vie, fiind parte din cultura și obiceiurile zilnice ale multor locuitori.
Astfel, de la originile sale etiopiene și până la adopția sa în cultura românească, cafeaua rămâne nu doar o băutură, ci un simbol al istoriei, culturii și tradiției.
Fii primul care comentează