Image 1
Image 2

Joc în trei, Ciolacu – Simion – Ciucă

Mulţi dintre cei ce comentează viaţa politică la colţul străzii, la o cafea sau acasă, asemeni celor care scriu, îi tratează pe politicieni ca şi când ar fi profesionişti.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

 


Ei bine, nu sunt. Unul este un fost profesor, altul fost inginer, om de afaceri, sau pur şi simplu un liber profesionist, un om care a încercat diverse meserii, fără mare succes. La unele s-a priceput, la altele nu, dar a mers mai departe, a căutat ceva care să i se potrivească. Şi a găsit politica.

Dacă admitem că nu există meseria de polician, de ce aşteptăm minuni de la oamenii aceştia? De la fiecare în parte nu ar trebui să aşteptăm mare lucru, însă de la partidul din care fac parte, de la instituţia numită formaţiune politică, trebuie să avem aşteptări mari, foarte mari.

Partidul în sine trebuie să funcţioneze ca o maşinărie indestructibilă, un mecanism capabil să se deplaseze şi pe terenuri accidentate, şi pe drumul drept, cu o viteză mereu în creştere. Pentru că tractează o ţară, 20 de milioane de oameni care nu aşteaptă decât un singur lucru: o viaţă mai bună.

Cum au funcţionat aceste maşinării numite partide politice? De la înfiinţare, după 1989, sau reînfiinţare, toate s-au zdrenţuit. FSN-ul primar s-a divizat, redivizat, până a ajuns la denumirea de PSD, după fuziunea prin absorbţie cu PSDR-ul interbelic, pentru ca odată consolidat pe piaţa politică să înceapă să-şi canibalizeze liderii.

Preşedinţii care au obţinut cele mai mari rezultate electorale, Adrian Năstase şi Liviu Dragnea, au ajuns în puşcărie. Alţi preşedinţi – de la Mircea Geoană, Victor Ponta şi Viorica Dăncilă – au fost daţi afară sau au plecat de bună voie, forţaţi de împrejurări.

Dacă în cazul lui Nicolae Ciucă este simplu, este general în rezervă, nu ştiu ce meserie are la bază Marcel Ciolacu, însă trece drept un politician profesionist din moment ce a fost desemnat prim ministru, şef de guvern. Va sfârşi altfel decât toţi predecesorii lui?

Legându-şi de gât piatra de moară numită restructurare, reformă sau Dumnezeu ştie ce, este extrem de riscant să-i prevezi viitorul politic. Dacă nu va candida la preşedinţie, nu va rezista patru ani plus un an, adică cinci ani cât este un mandat prezidenţial, pe podul alunecos, fluctuant, al scenei politice româneşti.
În orice partid, nu doar în PSD, este imposibil să-ţi menţii multe sezoane poziţia de mascul politic dominant. Excepţie face UDMR pentru că este îngrădit de limitele etniei, mereu cu sabia lui Damocles deasupra pragului electoral de 5%.

Să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă un partid precum PSD şi PNL şi-ar impune o limită minimă de cel puţin 30%. Singurul jucător important ar rămâne PSD. Ce s-ar întâmpla cu PNL? Ar face orice pentru a aduna toate partidele de dreapta sub un singur steag. Pentru a echilibra balanţa stânga-dreapta tot aici ar trebui să se aşeze şi USR. În ciuda efoturilor, USR, PLUS sau REPER-ul lui Cioloş. ALDE şi PMP rămân partide de amatori.
Trecând peste partidele fără potenţial electoral, şansa lui Marcel Ciolacu de a nu fi aruncat peste bordul PSD, la fel ca predecesorii lui, este să candideze la preşedinţie.

Prin urmare toate negocierile, toate calculele făcute împreună cu Nicolae Ciucă au acelaşi punct central: viitorul politic personal al fiecăruia dintre ei.

La prima vedere negocierile dintre PSD şi PNL par a se purta de la egal la egal. În realitate a apărut al treilea jucător, AUR. Nu este completamente exact să spunem AUR. Pentru că partidele de această factură depind de un singur om. PRM a dispărut odată cu liderul suprem Corneliu Vadim Tudor. AUR fără dinamicul prisnel George Simion se restrânge la mai puţin de jumătate, pentru ca apoi să dispară precum Covidul. Nu de tot, însă mai puţin periculos. Acest proces se va manifesta după alegerile de anul viitor.

Ce se întâmplă cu alegerile locale? Rezultatele alegerilor locale sunt previzile şi nu schimbă datele problemei indiferent de cine pierde sau câştigă. Aici rolul celor trei outseideri posibil prezidenţiabili este minim, insignifiant.
Alegerile parlamentare? Pentru alegerile parlamentare decisivă este percepţia alegătorilor faţă de activitatea ultimelor guverne, însă cel ce decide culoarea guvernului rezultat după alegerile din 2024 este preşedintele ales.

Dacă nu Ciolacu sau Ciucă atunci cine va ocupa scaunul cu mânere înalte de la Cotroceni?

Sigla Informatia Zilei

Războiul sancţiunilor

Asculta acest articol O nouă sancţiune drastică împotriva lui Putin: embargoul asupra motorinei ruseşti, intrat în vigoare din 5 februarie.