Pandemia a schimbat sensul ideii de libertate.
“Eliberarea de sub jugul fascist”, expresia care a însoțit întreaga perioadă comunistă, desigur pentru a masca dictatura exercitată de comuniști, este demult uitată nu numai de generațiile mai tinere, ci și de cele mai în vârstă, care au simțit pe pielea lor ce înseamnă lipsa de libertate.
Eliberarea de sub dictatura de tip fascistă și comunistă a fost înlocuită cu eliberarea de sub jugul restricțiilor. Libertatea cuvântului, dreptul la libera exprimare a opiniilor, este înlocuit cu libertatea de mișcare, cu dreptul de a ieși din casă când vrei și fără mască. În timpul regimului comunist nu aveai dreptul de a scrie ce vrei, de a publica o carte, și, prin urmare, scriitorii își petreceau cea mai mare parte a timpul în crâșme, în restaurante. Acum nu ai dreptul de a merge la restaurant, la cafenea, dar poți scrie absolut tot ce-ți trece prin cap. Era să uit o restricție din timpul comunismului: nu se vindeau băuturi alcoolice înainte de ora 10. Adică era interzis să bei pe stomacul gol. Au ieșit românii în stradă? Nu. Au servit votcă, rom, coniac, șliboviță din căni de cafea.
Lumea a evoluat? Aparent, da. În realitate încă de la celebra trinitate Libertate, Egalitate, Fraternitate, omul le-a tratat discreționar. Adepții libertății au prins teren. Protestatarii din toată lumea au strigat și strigă în continuare Libertate. Nu egalitate, nu fraternitate. Cum ar suna dacă și acum cei care protestează împotriva restricțiilor ar cere egalitate? Sau fraternitate. Cu cine să fie egali? Cu cei care respectă restricțiile? Egalitate în fața coronavirusului? Fraternitate cu infectații, cu cei care își pierd viața?
Aceste probleme au fost intens dezbătute încă din timpul lui Leibniz, care cu zeci de ani înaintea Revoluției franceze, vorbea despre libertatea indiferenței. Și o combătea cu argumente puternice, raționale. Cu alte cuvinte, se punea întrebarea dacă avem dreptul să fim indiferenți?
În cazul nostru, avem două categorii de indiferenți.
Cea mai mare parte dintre indivizi sunt indiferenți în fața restricțiilor, părându-li-se normale, dictate de realitate, de existența viruslui. Cea de-a doua categorie de indivizi, mult mai puțini, dar agresivi, sunt indiferenți la existența virusului și foarte sensibili la încălcarea drepturilor care nici măcar nu păreau să fie drepturi înainte de pandemie: dreptul de a ieși din casă, dreptul a nu purta mască, dreptul de a merge la cafenea. Fiind indiferenți față de coronavirus, sunt, în consecință, indiferenți și față de cei afectați de pandemie, de covid 19.
Dacă omul are o chemare atavică spre libertate, nu mai puțin adevărat este că are și o ascunsă înclinație spre haos. În condiții normale, ar fi greu de demonstrat acest defect din naștere a omului. Pandemia face demonstrația ușoară. Cei care sfidează regulile impuse au în ADN-ul lor acest mic drăcușor care încurcă libertatea cu libertinismul.
Și la sfârșitul săptămânii trecute au avut loc proteste în diferite țări. Avantajul celor care se adună și protestează este că nu pot fi organizate anti-proteste împotriva lor. Ei se confruntă doar cu forțele de ordine. A venit rândul olandezilor să protesteze. Sunt olandezii adepți mai înfocați ai libertății decât restul națiunilor? Ne amintim că Olanda a fost țara care s-a opus cel mai vehement intrării României în Spațiul Schengen. Au protestat cumva atunci adepții libertății din Olanda?
Sunt diferite grade ale libertății. Cea mai gravă, cu care ne întâlnit acum, este libertatea prost înțeleasă.
Pe de altă parte, nici guvernele nu sunt destul de explicite. Ezită, nu au soluții, fiecare țară adoptă măsurile pe care le crede de cuviință.
Interesantă este situația din Cehia. Mari băutori de bere, cehilor le place să stea ore în șir la cafenele. Ce le-a trecut prin cap patronilor de restaurante, cafenele, baruri? Să-și transforme localurile în sedii de partid. HORECA lor a înființat partidul “Deschidem Cehia”. Astfel sute de restaurante s-au deschis în ciuda restricțiilor guvernului. Împotriva cui se revoltă cehii, ce drept consideră că li s-a încălcat? De fapt, consideră că li s-a încălcat dreptul inalienabil de a merge la cârșmă, la cafenea, la restaurant. Aici ar fi de menționat că pe întreaga perioadă a pandemiei sediile de partid nu s-au închis. Mai mult, partidele și-au dat cu de la sine voie să organizeze și alegeri. S-a încălcat cel de-al doilea principiu, Egalitatea.
Că unii sunt mai egali decât alții, o vedem în toate straturile societății. În cazul României, vedem încălcat acest principiu al Egalității, combinat cu Fraternitatea, la pensii, la salarii, la multe alte privilegii.
Deocamdată, protestatarii se opresc doar la a clama primul principiu, Libertatea. Dată fiind situația pe întreaga planetă, din păcate trebuie să spunem că este vorba despre o libertatea prost înțeleasă.