Asculta acest articol„Duminica a XV-a după Sfintele Rusalii, aşa cum a fost rânduită în calendarul Bisericii noastre Ortodoxe, este despre întrebarea învăţătorului de Lege, care vine la Mântuitorul şi-L întreabă care este cea mai mare poruncă. De data aceasta nu este tânărul bogat, care vine cu gând curat la Mântuitorul, întrebându-L ce bine să fac ca să moştenesc Împărăţia lui Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor. Învăţătorul de Lege vine ispitindu-L. Nici nu este exclus ca să fi făcut parte din ceata cărturarilor şi fariseilor, care-L urmăreau pe Mântuitorul ca să-L prindă în cuvânt, iar Mântuitorul îi răspunde exact cu cuvintele Sfintei Scripturi, mai exact din Deuteronom: să ţii cele două porunci. Adică,să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot cugetul tău şi cu toată virtutea ta şi aici îi surprinde pentru că aşază aproape pe aceeaşi poziţie, pe acelaşi loc, cea de a doua poruncă: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Sfântul Ioan Evanghelistul va tâlcui această atitudine a Mântuitorului în Prima sa Epistolă, capitolul IV, versetul 20, când va zice: dacă cineva zice că iubeşte pe Dumnezeu, pe Care nu-L vede, şi pe fratele său, pe care îl vede, nu-l iubeşti este mincinos. Cum poţi să nu iubeşti pe fratele tău pe care-l vezi şi să-L iubeşti pe Dumnezeu pe Care nu-L vezi? Este surprinzătoare pentru iudei poziţia Mântuitorului, pentru că ei, având o Lege atât de complexă şi 613 prescripţii, pe care le-au adăugat celor 10 porunci, adică Legii lui Moise, nici nu ştiau care sunt cele mai importante. Deci întrebarea poate să fie şi pedagogică, şi didactică, şi din interes de a afla de la Mântuitorul, pe de o parte, dacă respectă Legea, şi, pe de altă parte, care este părerea Mântuitorului ca Învăţător, că Îi spuneau, oricum, Învăţătorule. Era Învăţătorul desăvârşit, mai ales pentru popor, că le vorbea şi-i iubea şi îi mângâia cum n-a făcut-o nimeni vreodată. Cea de a doua parte a Evangheliei este o întrebarea adresată de Mântuitorul cărturarilor şi fariseilor, şi anume: de ce zic ei că Hristos este fiul lui David. Pentru că Mântuitorul merge cu raţionamentul mai departe: dacă este fiul lui David, de ce David, în Psalmul 110, rosteşte atât de categoric: Zis-a Domnul Domnului meu şezi de-a dreapta mea până ce voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor tale. Deci, dacă David Îl numeşte pe El Domn, cum este fiul lui David? Dar ei n-au răspuns nimic. N-au avut ce să răspundă şi au tăcut. Adică adevărurile pe care noi le mărturisim sunt adevăruri care nu se neagă, nu se tăgăduiesc, nu se negociază şi nu se schimbă. Sfinţii Părinţi au aşezat în Simbolul Credinţei adevărul despre Cine este Hristos. Iisus Hristos este Fiul Dumnezeului Celui Viu, Mântuitorul lumii. Născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii. Născut, iar nu făcut. De la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Acesta este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, pentru lumea creştină, pentru creştinii ortodocşi, pentru Biserica lui Dumnezeu şi pentru sfânta şi dreapta noastră credinţă, pe care o mărturisim, pe care o trăim şi prin care făptuim faptele iubirii milostive faţă de aproapele nostru, care este chipul lui Dumnezeu ca şi noi. Slavă lui Dumnezeu că am slujit din nou la sfânta noastră Catedrală împreună cu Părinţii şi ostenitorii Catedralei şi cu poporul lui Dumnezeu cel drept credincios, care vine în număr mare în duminici şi sărbători ca să-şi liniştească sufletele, să-şi lumineze mintea, să-şi încălzească inima şi să arate iubire faţă de Hristos şi de Biserica Sa.”
Sfânta Liturghie Arhierească
Soborul a fost alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, vicar eparhial administrativ, Protos. Serafim Bilţ, eclesiarh, Pr. Prof. Florin Hoban, directorul Seminarului Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” Baia Mare, Pr. Drd. Claudiu Ciascai, duhovnicul Seminarului, Pr. Florin Bălan, Pr. Adrian Morar, referent social, Pr. Ionuţ Pleş, Pr. Dr. Valeriu Vana, responsabilul Agenţiei de pelerinaje, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, consilier eparhial pentru administrarea Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Arhid. Vasile Pop, consilier eparhial pentru protocol, Arhid. Vasile Petru Bud, Arhid. Vlad Nechita, Diac. Alexandru Cupşinar, Diac. Ioan Hotico.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul „Doxologia” al Catedralei, dirijat de Prof. Paula Bondre şi o parte a Grupului Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Florian Vois.
Cuvântul de învăţătură
„Se vede că învăţătorul de Lege era în ton cu suspiciunea cărturarilor şi fariseilor, care erau de faţă şi-L pândeau pe Mântuitorul ca să-L prindă în cuvânt. Tocmai de aceea foloseşte Sfântul Evanghelist cuvântul <<Ispitindu-L>>, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Şi-l întreabă Învăţătorule, i se adresează cu un cuvânt de mult respect şi de care se bucurau numai marii învăţaţi ai poporului, Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege? Şi Mântuitorul îi răspunde pe loc, cu cuvintele aproape identice din cele 10 porunci din Legea lui Moise, care se găsesc însemnate la Deuteronom şi-i zice: prima şi întâia poruncă este să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, cu tot cugetul tău, din tot sufletul tău. Acesta este întâia şi cea mai mare poruncă. Nu se abate deloc de la textul Legii Vechiului Testament Mântuitorul. Aproape cuvânt cu cuvânt rosteşte una din cele 10 porunci din Legea lui Moise. Că ei erau de faţă şi aşteptau să vadă răspunsul, să-L poată judeca. Mereu căutau pricină de a-L judeca pe Mântuitorul. Şi Mântuitorul continuă în mod surprinzător pentru ei, că avea o mare problemă poporul ales: pe lângă cele 10 porunci, pe care Dumnezeu le-a dictat lui Moise şi pe care Moise le-a dăruit poporului, ca să fie ca un gard, ca un zid împrejmuitor, să nu calce închinarea la Dumnezeu, făcătorul cerului şi al pământului şi ziditorul omului, de aceea a dat Dumnezeu cele 10 porunci, erau gard împrejmuitor pentru poporul ales, înconjurat de multe neamuri păgâne, unele foarte evoluate. Erau ei preocupaţi de care este cea mai mare poruncă. Totuşi, ştiau că prima şi cea mai mare aceasta este, însă s-au adăugat la cele 10 porunci încă 613 prescripţii până la Mântuitorul. Nimeni nu cunoştea Legea întreagă, numai cărturarii şi fariseii. Nu le cunoşteau … Numai că la prima şi cea mai mare poruncă Mântuitorul, în mod surprinzător, mai adaugă încă una şi aproape o pune pe acelaşi loc: şi zice a doua, tot atât de mare ca şi prima, este să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Aceasta i-a surprins, pentru că ei nu înţelegeau în aproapele lor decât pe cei din neamul lor, pe cei din familia lor, foarte apropiaţi, prieteni, cel mult cunoscuţi, nicidecum pe cei de alt neam sau pe păgâni… Deci, aveau mari probleme cu interpretarea Legii şi oamenii n-o ştiau. Atunci Mântuitorul le spune că iubirea aproapelui, pe care ei o înţelegeau în felul lor, este tot atât de mare ca şi iubirea lui Dumnezeu.”
„Să ne ajute Dumnezeu să ţinem poruncile, cea dintâi şi cea mai mare este să iubim pe Dumnezeul nostru din toată inima noastră, din tot cugetul nostru, din tot sufletul nostru şi pe aproapele nostru să-l iubim, să-l preţuim, să-l cinstim şi să trăim în armonie şi-n simfonie, pentru că în Împărăţia lui Dumnezeu e pace, nu-i război. Şi războiul nu-i de la Dumnezeu, e de la satana”, a spus în încheiere Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.
Andrei Fărcaş
Fii primul care comentează