Mama poetului Ady Endre era româncă

Asculta acest articol

    Moartea poetului Ady Endre a survenit într-un moment de cumpănă al Ungariei. Câştigându-şi statutul de exponent  al liberalismului,  de voce a maghiarimii doritoare de libertate, dar şi de un înfocat susţinător al unei Ungarii măreţe şi libere, Ady Endre, grav bolnav, a avut un sfârşit de martir. Un om care s-a sacrificat pentru ideea de patrie şi libertate, a avut parte de o înmormântare într-o Budapestă tristă şi demoralizată în urma pierderii  războiului, şi a unor teritorii.

     27 ianuarie 1919, ziua când se stingea din viaţă, dat fiind faptul că era un simbol al maghiarimii, trebuie pusă în relaţie cu o altă dată istorică: 1 decembrie 1918. Se stingea visul intelectualităţii progresiste a maghiarilor care vedeau o Ungarie mare şi liberă, în care naţionalităţile să fie egale. Egale, dar între graniţele unei Ungarii. Dreptul la autodeterminare, susţinut de Woodrow Wilson şi de marile puteri învingătoare în urma Primului Război Mondial, avea să spulbere imperiile, dar şi visul Ungariei.

    Dacă la Budapesta înmormântarea poetului dintr-un sătuc din Sălaj, azi Satu Mare, avea să capete dimenisunile unor funeralii naţionale, cu zeci de mii de participanţi, în judeţul său dispariţia lui este marcată de presa locală modest. Ziarele de limbă maghiară din Satu Mare, rămas dincolo de linia de demarcaţie, aveau alte priorităţi. Va rămâne Satu Mare în Ungaria sau va trece în componenţa României Mari? Erau la fel de îngrijoraţi şi românii şi maghiarii. Circulau zvonuri despre posibilele atrocităţi, şi dintr-o parte şi din alta. Peste timp Ady Endre şi-a păstrat aura de poet al libertăţii. Spre deosebire de un Ocatvian Goga, prietenul său, a devenit un simbol, iar în timp s-a dezvoltat un cult de care, în cultura română, nu se bucură decât Eminescu.

    Ady Endre a fost fost o apariţie miraculoasă în peisajul cultural şi politic de la începutul veacului 20. A fost unul dintre publiciştii progresişti, iar poezia lui s-a mulat pe suferinţele omului, a maghiarului de rând, dar şi a altor neamuri.
    Versurile lui din Cântecul iacobinului maghiar rămân emblematice pentru poezia lui, pentru gândirea lui socială, politică şi, dacă vreţi, istorică:
      
    O mie de vointe amorţite
    De ce să nu se facă, dârză, una?
    Jalea maghiară, slavă sau valahă,
    Aceeaşi jale e întotdeuna

Când oare ne vom da o dată mâna?
şi când vom spune una-n gura mare,
Maghiari şi namaghiari, deopotrivă
Călcaţi, de un mileniu, în picioare?

    Traducerea aparţine unui sătmărean, Gabriel Georgescu. Nu este singurul sătmărean care a tradus din poezia lui. Dar cel ce avea să-l cunoască cel mai bine nu a fost un poet, ci un pictor: Aurel Popp.

Aurel Popp şi Ady Endre au copilărit împreună la Mecenţiu

    S-au născut în aceeaşi comună, Căuaş, şi au copilărit în Mecenţiu, azi Ady Endre. Rămas orfan Aurel Popp îşi petrecea vacanţele la unchiul său, preot greco-catolic în Mecenţiu.
    Preotul Iuliu Popp, Gyula Papp, deşi mai în vârstă, a fost unul dintre cei mai apropiaţi prieteni ai poetului. Aurel Popp spune că unchiul său, rămas văduv, nu era tocmai un sfânt şi  tânărului Ady Endre i-a îndrumat primii  paşi spre jocul de cărţi, băutură şi femei. Scrie Aurel Popp: “Endre şi Lajos ca şi băieţi deja mari – apropiindu-se de vârsta de flăcău – au început să simtă lipsa unui anturaj corespunzător vârstei şi aşa a ajuns Endre într-o prietenie de cărţi şi de băut cu unchiul meu Papp Gyula, iar Lajos într-o prietenie mai strânsă cu mine. S-a întâmplat asta când Endre se pregătea să publice primul său volum de versuri, când în vara respectivă au jucat cărţi şi au băut în fiecare după-masă în trei la parohie, cu abatele Thurner Mihály şi cu Papp Gyula.”
    În vacanţe însă prietenia noastră s-a trezit din nou, însă cum am tot crescut, eu fiind mai slab dezvoltat, în timp ce Ady Endre a început să devină bărbat mai repede, distanţa dintre noi a devenit mai mare faţă de distanţa dintre Ady Lajos şi mine. Soarta a făcut ca Ady Endre să facă cunoştiinţă foarte devreme cu vinul şi cu femeile, iar unchiul meu Papp Gyula, ajuns la Meţenţ, a contribuit substanţial la educaţia lui Endre în această direcţie. Deja umblam în clasele superioare, Endre la Zalău, eu la Carei, şi cu toate că vara am fi avut ocazia să ne petrecem împreună timpul, cum vremea trecea, aşa ni s-au despărţit şi mai mult drumurile. Acasă la Meţenţ, Endre umbla deja împreună cu Papp Gyula să joace cărţi zilnic la abatele reformat, în timp ce eu şi cu Lajos, împreună cu ceilalţi adolescenţi din sat ne vedeam de jocurile noastre scolăreşti, la care Endre participa numai atunci dacă Papp Gyula sau abatele celebrau câte o nuntă sau o înmormântare. şi în aceste condiţii eu am multe amintiri din acele vremuri pe care în parte le-am şi scris, în parte le scriu acum încet şi poate odată ele vor ajunge şi la dv.” – îi scrie Aurel Popp în 28 noiembrie 1954 profesorului Varga Jozsef din Budapesta, interesat de biografia poetului.
     După 1950, când în Ungaria reînvia cultul poetului Ady Endre, Foldessy Gyula se ocupa de retipărirea operei lui Ady Endre.
    Acelaşi preot, Gyula Papp susţinea că mama poetului era fată-româncă.

16 februarie 1958: Aurel Popp face o prezentare amănunţită a familiei Ady

    Un critic maghiar Kovaloszky Miklos, de la Institutul de Lingvistică din Budapesta, printr-o scriosoare adresată lui Aurel Popp se interesează de părinţii poetului.
    Răspunzând curiozităţii criticului maghiar, într-o scrisoare din 16 februarie 1958, Aurel Popp face o prezentare amănunţită, şi profundă, documentată pe viu, a familiei Ady. Se intensificau deja zvonurile despre originea românească a mamei poetului ce reprezenta, în cel mai larg sens, spiritul maghiar pur. Intelectualitatea maghiară era şocată. Aurel Popp nu confirmă această teză, dar nici nu contrazice vorbele din sat. El se mărgineşte să repete că întregul sat Meţenţ ştia că tanti Maria era „fată româncă”.
    „Într-adevăr, au fost în sat nişte cunscuţi ai familiei Ady – care poate nici nu mai sunt în viaţă – de la care şi eu am auzit acest lucru ce se discută acum. Poate chiar Papp Gyula, prietenul intim şi camaradul de pahar al lui Ady Endre a fost cel care a susţinut nu numai că Pásztor Mária ar fi fost o fiică adoptivă a lui Pásztor Dániel, ci şi că tanti Mária era „fată româncă”.
    Conştient că fiind român afirmaţia lui privitoare la originea românească a mamei poetului va fi privită cu circumspectie, şi, prin urmare, lispsită de credibilitate, îi îndeamnă pe cercetătorii maghiari să facă propriile lor cercetări: „ca să nu trezesc aparenţa că fiind român aş dori să slujesc nişte interese românesti, când notez aici şi acest aspect care se poate considera şi ca un simplu zvon de la ţară, mai adaug că exact în Sălaj suntem martorii celor mai multor căsătorii mixte româno-maghiare, urmate de zona şomcuta şi Valea Chioarului. Iar acolo, pe acele plaiuri unde acest amestec între popoare este la ordinea zilei, fără să fie ceva ieşit din comun, acolo pare verosimil şi cea ce spune gura satului în legătură cu Pásztor Mária. În orice caz, trebuie cercetat şi acest aspect, pentru că el nu necesită un efort mai mare decât cercetarea celorlalte aspecte.”
    Nu ştiu sigur care dintre textele mele vreţi dv să folosiţi? Pe cel care a apărut în Igaz Szó sau pe altul care poate a ajuns întâmplător la dv, pentru că dacă bine îmi aduc aminte, eu i-am trimis şi lui Földessy Gyula un manuscris, poate unul pe care l-am scris tocmai după arderea casei natale, când am fost împreună cu Gellért Sándor în satul numit atunci încă Meţenţ, sau pe cel care ziaristul de aici Berger Marcell i-a dat ziaristului Gardos încă anul trecut? Deci dragul meu domn, eu nu vreau să vă împiedic cu nimic ca să vă folosiţi de modesta mea muncă pentru scopul cel sfânt însă numai cu condiţia ca după o revizie pe care intenţionez să fac să-mi corectez resp. să am posibilitatea să-mi corectez în textele mele acele date pe care le-am trecut în grabă şi poate superficial.
Trei lucruri trebuiesc clarificate în legătură cu familia lui Ady, şi anume:
    •    Genealogia exactă a tatălui lui Ady Endre;
    •    Genealogia exacta a mamei lui Ady Endre;
    •    Situaţia materială a părinţilor lui Ady Endre; înainte şi după căsătorie până la moartea lor, resp. până la vânzarea parţială a imobilelor din Meţenţ, resp. până la moartea soţiei lui Ady Lajos.
    Mă gândesc că în această direcţie aş putea eu ajuta cel mai mult, resp. prin adunarea unor zvonuri din sat, care s-ar putea considera totuşi ca fiind nişte date reale. Pentru asta mai există câţiva de vârsta mea. Eu am şi extrasele autentificate ale cărţii funciare din Tăşnad din care se poate stabili conform realităţii situaţia materială a familiei Ady, în legătură cu care prietenii lui Ady Endre – mai ales cei din Pesta – care niciodată nu s-au ocupat serios de situaţia materială a lor, au cauzat destul de multe confuzii, probabil şi în urma spuselor lui.
    •    Iar de stabilirea definitivă a datelor genealogice ar fi mare nevoie mai ales ca să se termine odată şi cu diferitele zvonuri. Da, dv. aţi făcut foarte bine că mi-aţi adresat întrebarea respectivă, pentru că în cursul scrisului scrisorii omul nici nu se gândeşte la faptul că dacă pomeneşte cu uşurinţă şi iresponsabil un zvon auzit în sat, provoacă la fel o confuzie. Într-adevăr au fost în sat nişte cunscuţi ai familiei Ady – care poate nici nu mai sunt în viaţă – de la care şi eu am auzit acest amănunt discutabil. Poate chiar Papp Gyula, prietenul intim şi camaradul de pahar al lui Ady Endre a fost cel care a susţinut nu numai că Pásztor Mária ar fi fost o fiică adoptivă a lui Pásztor Dániel, ci şi că tanti Mária ar fi fost „fată româncă”. Da, şi aşa ceva a spus el. şi cine ar putea transforma, respectiv considera aceste zvonuri în nişte date reale, când Ady Endre şi-a petrecut aproape tot timpul de acasă în compania lui Papp Gyula şi când el se manifestă în poezii, articole şi scrisori ca un descendent de mic nobil maghiar care are o simpatie deosebită faţă de români?

    • Nici nu ar fi ceva deosebit la noi în Sălaj că un maghiar se simpatizează cu un român sau invers, dacă un român se simpatizează cu un maghiar. Această manifestare trebuie să fie ceva natural în legătură cu aprecierea reciprocă într-un judeţ unde şi Kölcsey şi Wesselenyi şi mulţi alţii au moştenit aceste relaţii bune poate chiar din timpul lui Árpád, care a ales ca şi soţie pentru fiul lui cel mare fiica voievodului român din Bihor pentru prietenia veşnică şi înţelegerea reciprocă a celor două popoare. Iată aşa zboară gândurile – în capul celor ce gândesc – de la Ady Endre la Árpád, şi la fiul lui Árpád şi de la tanti Mária la preotul reformat bublucaş Pásztor Dániel care nu s-a sfiit să treacă la cultul catolic şi să între în biserica episcopului de bună amintire Hám János, exclusiv din sfidare, numai ca să supere pe moşierii din sat.
    • Este vorba aici de un trecut cu probleme deloc mărunte când noi azi, pătrunzând în adâncurile foarte complicate ale sufletului urmaşului lor, în sufletul lui Ady Endre şi căutăm cauzele unor lucruri, pe care nu le înţelegem tocmai pentru că le-a făcut El, şi numai EL le-a văzut aşa cum le-a descris. Nimic nu se întâmplă fără o anume cauză nici în Natura cea mare, nici în sufletul omului. Cu atât mai puţin se întâmplă ceva extraordinar în sufletul unui poet cu o gândire sublimă care posedat fiind, poate vorbi exact aşa cum au vorbit posedaţii creştinismului. Însă tot aşa cum şi în viziunile posedaţilor asupra trecutului şi viitorului se regăsesc măcar nişte firimituri ale realităţii, le găsim acestea – vrând- nevrând – şi în ideile – considerate isterice – ale poetului.
    • Iată cel mai important motiv pentru care datele genealogice ar trebui cercetate foarte exact. După asta am putea înţelege mult mai corect multe capodopere ale poeziei lui şi am putea aprecia corect multe idei ale lui.
    • Starea asta haotică care a determinat pe scriitorii noştri să-l revizuiască pe Ady, care a fost mai degrabă o judecată nedreaptă decât o critică literară, arată clar cât de mult dibuim noi în întuneric în legătură cu Ady Endre. Cu toate că ungurimea a mai avut o asemenea mare gânditor, şi anume Madách Imre, şi iată, la fel cum s-a întâmplat şi în cazul lui Madách, aceştia vor să măsoară pe Ady comparându-l cu nişte străini şi nu prin măsura proprie, adică prin circumstanţele propriei lui vieţi.
    • Poate greşesc cu concepţia mea expusă aici, însă totuşi aş vrea mult dacă aş putea repara lipsurile enumerate. Păcat că sunt aşa de batrân şi că abia recent am ajuns la hotărârea să slujesc amintirii prietenului meu din copilărie mult iubit şi mult apreciat. Acum, când mă desparte un pas şi jumătate de optzeci de ani, azi, şi în situaţia de azi sper să mai fac nişte lucruri mai mărunte. Tocmai din această cauză vă rog să faceţi toate aşa cum consideraţi că este mai bine, iar eu vă trimit date noi când circumstanţele mă ajută să le procur. Pe lângă toate preocupările mele munca asta este cea mai dragă pentru mine, deci puteţi să credeţi că eu nu numai promit ceva, dar şi fac.”
    ⁃ Este acesta o dovadă certă că mama poetului Ady Endre a fost “fată-româncă”?  Aurel Popp îi îndeamnă pe cercetătorii maghiari să verifice, să facă cercetări de teren pentră că încă trăiau oameni în sat care cunoşteau bine familia Ady. Mai sunt şi alte referinţe în acelaşi sens în documentele de arhivă.
    ⁃ Schimbă acest lucru statura poetului Ady Endre, cel care a revoluţionat poezia maghiară închistată în formulelele clasice?
    ⁃ Da.  În sensul că ne crează nişte obligaţii. Românii trebuie să-l privească altfel pe poetul care punea semnul egal între “jalea maghiară, slavă sau valahă”. Ady Endre, opera acestui poet de geniu, aparţine deopotrivă literaturii maghiare şi române, ca şi univeralităţii. În urmă cu ceva vreme am propus în cadrul zilelor Poesis instituirea unui premiu Ady Endre- Octavian Goga, cu intenţia de a da un semnal de apropiere între cele două culturi. Cei doi mari poeţi au fost deopotrivă şi mari patrioţi. Pe când unul se bucură de o unanimă apreciere, poetul Goga a rămas într-un con de umbră. După moartea poetului, Goga s-a simţit obligat să cumpere proprietatea de la Ciucea pentru a perpetua memoria prietenului său. Lui Goga i se datorează existenţa muzeului de la Ciucea, precum înfiinţarea compelxului muzeal de la Ady Endre i se datorează lui Aurel Popp. Culturile interferează, iar oamenii nu fac altceva decât să le despartă gândind cultura în limitele înguste ale etnicismului.
    ⁃ Aurel Popp intuieşte impactul pe care l-ar avea dezvăluirea unui adevăr ascuns adânc în inima poetului şi îi lasă pe maghiari să cerceteze biografia poetului: „Oare ce-ar zice prietenul meu bun şi drag, Ady Endre, dacă eventual ar ieşi la iveală, dacă aş da în vileag, secretul pe care el l-a îngropat atât de frumos în sufletul lui – la fel ca Gog şi Magog? Parcă văd cu ochii sufletului meu ce voi păţi dincolo – la malul celălalt al Stixului – când el mă va întreba de ce am scormonit eu prin viaţa mamei sale Dulci, şi, probabil, va bănui că am fost pilit, pentru că niciun suflet bun nu face aşa ceva dacă este treaz.”
(Aurel Popp)

Pe noi ne interesează opera poetului Ady Endre

    Biografia ascunsă a poetului Ady Endre nu este o mistificare. Doar o mentalitatea închistată în scheme de gândire medievală ne face să vedem lucrurile într-o cheie etnică. Într-un fel, este acelaşi timp de dilemă ca în cazul genealogiei lui Eminescu, ca în cazul lui Tudor Arghezi despre care s-a aflat foarte recent că mama lui era unguroaica  Ergezi Rozalia, slujnică în casa tatălui său.
    Despre mama lui Ady Endre se ştiu mai multe lucruri decât s-au scris. Se ştie din ce localitate erau părinţii ei adevăraţi, ea fiind adoptată de familia preotului reformat Pasztor.
    Pe noi ne interesează opera poetului. Publicistica lui trebuie înţeleasă în contextul epocii, la fel ca a lui Octavian Goga.
    Un articol semnificativ a lui Ady Endre este cel despre preotul român, Gyula Papp, unchiul lui Aurel Popp.
    Biserica în care slujea preotul român din Meţenţ era o simplă construcţie de scânduri. Locuitorii din Meţenţ, români şi maghiari, se decid să pună mână de la mână şi să ridice o biserică de piatră. Ady Endre surprinde dificula relaţie dintre români şi unguri la începutul secolul 20. Preotul Popp donase o sumă de bani pentru ridicarea unui nomument al unui poet maghiar. În schimb a fost ajutat de maghiari să-şi ridice o biserică. Din acest motiv a fost atacat de presa românească. Publicăm în premieră acest articol apărut în Szabadság,  Oradea, 14 martie 1901, semnat de Ady Endre despre prietenul său român care în mod sigur l-a învăţat ceva mai mult decât jocul de cărţi, femeile şi băutura.

Ady Endre: Un preot şi o parohie

    “Într-un sătuc de pe Valea Ierului – numele lui fiind Mecenţiu –  trăieşte un preot valah, în dragostea enoriaşilor lui de grai valah şi cu un entuziasm tineresc. El încă nu duce lipsa dragostei enoriaşilor, însă entuziasmul lui – aşa credem noi – este spre sfârşit. Numele preotului este Papp Gyula, enoriaşii lui sunt de religie unită  şi sunt nişte oameni foarte-foarte săraci. şi este sărac bineînţeles şi preotul lor. El probabil a visat la o altă viaţă atunci când şi-a citit poeziile cu un foc unguresc şi iambice în cenaclul gimnaziului romano-catolic din Satu Mare, decât să fie un preot valah între nişte enoriaşi valahi săraci. Însă – cum am zis – el şi-a început această viaţă plin de mult entiziasm tineresc, conducându-şi turma săracă întru fidelitate faţă de pământul unguresc şi întru frica lui dumnezeu.
    Aţi văzut dumneavoastră fotografii cu plaiuri transilvane cu nişte biserici şubrede de scândură? Aşa arată şi lăcaşul lui dumnezeu în acest sat mic din Valea Ierului. O colibă de scânduri care este gata să se prăbuşească.
    Cea mai fierbinte dorinţă a preotului din Mecenţiu a fost să construiască un lăcaş de cult pentru parohia unită săracă. Această dorinţă este încă departe de realizare, însă societatea maghiară care poate fi întotdeauna milostivă a adunat deja fondurile pentru fundaţia micii biserici de piatră.
    Preotul parohiei mici astfel ajutorată a simţit o mare mulţumire în inimă faţă de inimile maghiare care i-au venit în ajutor. El a vrut să mulţumească pentru asta nu doar prin educarea enoriaşilor lui întru dragostea faţă de maghiarime, ci şi prin ceva demonstraţie amabilă. A adunat de la enoriaşii lui săraci o sumă mare de douăzeci de coroane, şi a trimis banii pentru statuia celui mai înflăcărat profet maghiar Vörösmarty.  Mai înainte a explicat donatorilor cine a fost Vörösmarty…
    Oricine ar putea crede că din această pricină preacucernicia sa a putut culege doar laude. Însă, vai, la noi lucrurile nu au o astfel de consecvenţă naturală. Presa valahă instigatoare l-a atacat furibund pe preotul cu inimă recunoscătoare.
Tribuna din Sibiu nu a considerat exagerat nici apostroful de nebună pentru fapta lui Papp Gyula. Şi asta încă nu este totul. şi bisericile surori au început să trimită înapoi listele de subscripţie pentru construirea bisericii. „Cine adună bani de la enoriaşii valahi pentru statuia unui poet maghiar, nu este demn pentru sprijinirea niciunui scop de-al lui”. Cele douăzeci de coroane ale valahilor din Mecenţiu au stârnit o furtună atât de mare.
    Am povestit acest caz ca un amănunt nou. Să mai crească nodul. Iar publicul maghiar va face un lucru cuvios şi frumos, dacă tocmai acum nu lasă singură săraca parohie valahă din Mecenţiu. Să le trimită fillerii de care poate lipsi, să nu îi lase singuri, ca nu cumva să fie de notorietate faptul că la noi este un lucru periculos să fii filomaghiar!…”

D. Păcuraru