Asculta acest articolDemocrația reprezentativă pare să fie nivelul cel mai de sus la care a ajuns societatea la începutul secolului 21. Ea este definită ca o soluție eficientă împotriva bolilor letale ale politicii, corupția celor de sus și sărăcia celor de jos.
Buna guvernare, calitatea guvernării, capacitatea statului de a rezolva problemele comunităților. Responsabilitatea, asumarea tind să devină concepte, dar realitatea arată că nu sunt decât un cuvânt la modă.
Dar ce nu este la modă în politică? De la ciclu la ciclu electoral apar figuri noi, ba chiar și partide noi, care impun un nou mod de comportament, o nouă retorică, un nou populism.
În cazul alegerilor locale, cu toate că nucleul de bază, primarii, consilierii, președinții de consilii județene rămân pe funcții, campaniile electorale diferă de la ciclu la ciclu electoral.
Deși aflați la al doilea, al treilea mandat, și chiar la al patrulea sau al cincilea, candidații se reinventează. Oricât de proastă ar fi marfa, ei reușesc să o revândă. Un nou pod, un trotuar, o bucată de drum asfaltată, înseamnă câteva voturi în plus față de alegerile precedente.
Cât de reprezentativă este democrația în cazul alegerilor locale, a primarilor? În primul rând alegătorii trebuie să știe că au de ales între candidații aleși de partidele din care aceștia fac parte.
Se vede în mod clar la București că partidele funcționează ca niște filtre. Practic alegerile locale încep în sediile partidelor. Chiar dacă președintele organizației are un cuvânt greu de spus la nominalizarea candidatului, el se poate confrunta cu adversari neașteptați.
Pe de altă parte este adevărat că în majoritatea localităților președinția organizației este deținută chiar de primari. Adică ei pasează, ei marchează, ei arbitrează.
Întocmirea listelor de consilieri de asemenea este apanajul candidatului desemnat să candideze la primărie, pentru al doilea, al treilea, al patrulea mandat. În felul acesta se formează echipele care vor conduce comunitățile timp de patru ani. Uneori aceste echipe sunt numite găști, însă adevărata gașcă nu este cunoscută. Este doar bănuită și se poartă la toate partidele.
Campaniile electorale mizează pe cantitate, nu pe calitate. În această perioadă se numără kilometri de drumuri, se face numărătoarea proiectelor derulate, ignorându-se cu desăvârșire calitatea democrației participative. Guvernările din ultimii ani, administrațiile publice, au legitimat birocratizarea excesivă, îndepărtând cetățeanul de deciziile luate în numele lui.
Politicile publice de care se face atâta caz, au contribuit la proliferarea partidelor extremiste. Acestea au un potențial electoral invers proporțional cu așa numita bună guvernare, buna administrare. Cu cât partidele tradiționale se laudă mai mult că rezolvă problemele sociale, economice, culturale ale societății, ale comunităților, cu atât mai mult crește popularitatea partidelor anti-sistem, populiste.
Cum poate fi explicat acest fenomen? Prin respingerea conceptelor de bună guvernare, de democrație reprezentativă, de respingere a soluțiilor propuse de decidenții politici. Campania electorală în care se intră în forță va fi despre ineficiență, despre abuzuri, despre proasta guvernare și administrare a comunităților.
Guvernarea este o activitate contestată neîntrerupt. Proteste nesfârșite, amenințări cu greva, mișcări sociale apărute din diverse pun presiune pe guverne, și foarte rar pe administrațiile locale. De aceea politicienii se înghesuie să prindă un loc în administrațiile locale. Se poate vorbi și despre accesul la resurse, izvoare de corupție și abuz, dar toate acestea pălesc în fața beneficiilor care, mai ales în vremuri de criză, le oferă sistemul de stat.
Fii primul care comentează