Asculta acest articolAtunci când este zdrobită planta degajă un miros aromatic, caracteristic, având un gust înţepător, răcoritor. Menta este un remediu în bolile vezicii biliare.
Proaspete sau uscate, frunzele se folosesc la infuzii. Uleiul esenţial se aplică extern.
Frunzele de mentă conţin o cantitate mare de uleiuri volatile, substanţe polifenolice, taninuri, flavonoizi şi principii amare. Uleiul volatil din mentă este compus din mentol, mentonă, mentofuran, carvacrol, timol. Datorită conţinutului său în uleiuri volatile este mult folosit nu doar ca medicament, ci şi ca aromatizant în industria cosmetică şi alimentară.
Acţiune terapeutică
Mentolul produce o uşoară anestezie a mucoasei gastrice, motiv pentru care preparatele din mentă au acţiune antiemetică. Menta stimulează secreţia şi eliminarea bilei datorită prezenţei compuşilor flavonoizi. Menta mai are proprietăţi antifermentative, dezinfectante – datorate în principal taninurilor – precum şi proprietăţi spasmolitice. Mentolul aplicat local are efect antiseptic, analgezic şi descongestionant al căilor respiratorii. Există unele studii care arată că mentolul din mentă are proprietăţi anticancerigene.
Indicaţii terapeutice
Preparatele fitoterapeutice din mentă sunt utile în boala diareică, bolile vezicii biliare, pentru combaterea greţurilor sau colicilor inclusiv în cazul colonului iritabil. Mentolul în soluţie diluată poate fi administrat ca antiseptic, analgezic şi descongenstionant în afecţiunile inflamatorii ale nasului, sinusurilor şi căilor respiratorii.
Extern, uleiul esenţial ajută la calmarea iritaţiilor pielii şi a muşcăturilor de insecte. În inhalaţii, este util în tratarea răcelilor şi a gripei. Poate fi folosit şi ca apă de gură pentru tratarea infecţiilor orale.
De asemenea, se pare că vindecă durerile de cap. În scop comercial, principala utilizare a mentei este aromarea gumei de mestecat.
Administrare:
În tratamentul aerofagiei, digestiei leneşe, eructaţiei persistente, flatulenţei şi al problemelor secreţiei biliare.
Infuzie: Puneţi 1 lingură mică de frunze uscate la 150 ml de apă clocotită. Lăsaţi să infuzeze timp de 10-15 minute. Strecuraţi. Beţi câte o cană după fiecare masă principală. Pentru un efect tonic< beţi câte 2 căni după mese. Pentru efect sedativ: beţi 1 cană seara.
În tratamentul răcelilor, infecţiilor din sfera orală se fac inhalaţii:
Inhalaţii, apă de gură: Puneţi o mână de frunze într-un castron cu apă fierbinte. Inhalaţi aburul sau răciţi preparatul şi folosiţi-l ca apă de gură.
În tratamentul afecţiunilor pielii: se foloseşte uleiul esenţial: Diluaţi 3 picături de ulei esenţial în 10 ml de ulei excipient. Aplicaţi pe zona afectată.
Utilizarea frunzelor, proaspete sau uscate, nu prezintă nici un risc. Totuşi, uleiul esenţial trebuie administrat intern doar sub supraveghere medicală.
Fii primul care comentează