Asculta acest articol De câteva zile câțiva economiști se străduiesc să demonstreze că România a ieșit din criză. Vestea a trecut neobservată. Ziarele au anunțat marele eveniment în câte un colț de pagină. La televiziuni, dezbaterile electorale au estompat orice subiect economic, inclusiv cel al terminării crizei.
În urmă cu câțiva ani lumea își imagina că ieșirea din criză va fi anunțată la fel ca vestea că s-a terminat războiul.
S-au făcut atât de multe anunțuri încât în momentul în care chiar se trece efectiv la creștere economică lumea nu mai crede sau nu mai este interesată de acest subiect. Oamenii s-au obișnuit să trăiască greu. Dar nu toată lumea a băut lapte acru de la cele șapte vaci slabe ale crizei. Foarte mulți au prosperat în această perioadă. Este suficient să ne reamintim despre salariile și pensiile nesimțite. La stat s-a trăit bine. Statul a creat locuri de muncă în instituțiile sale, locuri de muncă bine plătite, în raport cu importanța lor.
În continuare instituțiile de stat inventează funcții. Aparatul de stat este din ce în ce mai greoi. Chiar dacă admitem că am ieșit din criză, beneficiile se duc pe apa sâmbetei, în buzunarele fără fund ale sistemului prost întocmit. Instituțiile sunt burdușite de salariați care se calcă pe picioare, fără să știe ce au de făcut. Au fost angajați pe criterii politice, pentru simplul fapt că au în buzunar un anumit carnet de partid.
Ar fi mult mai important pentru cetățenii acestei țări să se iasă din criza morală. Semnalul ar trebui să pornească de sus. Avem măcar un simplu exemplu? În plină criză președintele republicii investește milioane de euro într-o afacere de familie. Perfect legală, însă total imorală. Exemplele cad în cascadă, de sus până jos, la ultimul bugetar cu influență.
Marile averi s-au făcut în acești ani. De aceea nu-i pasă nimănui că s-a anunțat ieșirea din criză. Cei care ar trebui să împrăștie vestea nu au simțit pe pielea lor ravagiile crizei. Dimpotrivă, și-au construit discursurile politice pe temele oferite cu dărnicie de realitatea dură, deplângând suferințele clasei de jos, arătând cu degetul spre guvernul care nu face nimic.
USL a fost aruncat la fantasticul rezultat de 70% purtat de valul crizei. Aceeași criză a dat de pământ cu PDL. Dar baronii democrat liberali s-au salvat, conturile lor nu au fost afectate de votul negativ. Prin ce fel de criză a trecut clasa politică? De la 470 de parlamentari, în plină criză, numărul lor a ajuns la 570. Au crescut salariile primarilor, ale funcționarilor, așa cum spuneam, s-au inventat funcții pentru clientela politică. Trecând pe creștere economică, acum ar fi momentul introducerii austerității în aparatul de stat. Acum ar trebui să se investească în economie, nu în birocrație.
Ieșirea din criză ar trebui să fie un nou început. Dacă ar fi redus nivelul corupției invers proporțional cu creșterea economică ar fi una dintre cele mai mari realizări ale zilelor noastre. Opoziția, partidele de dreapta, acuză stânga de corupție ca și cum însăși corupția ar fi axa socialismului. Evident, stânga nu este mai puțin coruptibilă decât dreapta. Din acest punct de vedere există o simetrie perfectă.
