Asculta acest articolO privire de ansamblu asupra lucrurilor bune și mai puțin bune care s-au întâmplat în ultimii 3-4 ani, poate chiar mai mult, este necesară și importantă. Au avut loc schimbări de anvergură, din păcate puține în bine. Ar fi necesară o detoxifiere politică, o deparazitare a spațiului public. Starea finanțelor publice ar trebui să servească drept motiv pentru reformare, pentru restructurare.
Ratele mari ale împrumuturilor luate de guvernele din ultimii ani de ultimele guverne, de la Orban la Cîțu, de la Ciucă la Ciolacu, la dobânzi mai mari decât au fost percepute vreodată, ar trebui să-i oblige pe politicieni să examineze cu mai mare atenție cum sunt folosite fondurile publice.
Dacă rata dobânzilor este în mod constant mai mare decât creșterea economică unde se va ajunge? Statul are două alternative: să investească pentru viitor sau să risipească banii în interes politic, electoral.
Guvern după guvern, ciclu electoral după ciclu electoral, nu s-au făcut reforme structurale. Statul cheltuie ca un dependent de droguri, ca un alcoolic, ignorând schimbările demografice, evoluția tehnologică, realitatea economică națională și mondială.
De ani de zile politica merge pe contrasens. De exemplu vârsta de pensionare nu se raportează la speranța de viață. Este diferită speranța de viață a unui polițist, a unui magistrat, a unui politician, de speramța de viață a unui profesor, medic, muncitor?
Dimpotrivă, pentru cei ce se pensionează la 45- 48 de ani speranța de viață este mai mare, dar contribuția la pensie este mai mică. Se știe cu precizie că contribuțiile plătite de generațiile mai tinere nu sunt suficiente pentru a acoperi pensiile generațiilor mai vechi. Se face ceva pentru echilibrare?
O ajustare majoră este necesară. Se face? Nici măcar nu se vorbește despre asta. În platformele electorale, deja schițate, se prezintă programe pe termen scurt. Cât ține campania electorală țin și promisiunile.
Primul ministru Ciolacu spune de zece ori pe zi că pensiile se vor mări în 2024 de două ori. Nu spune ce se va întâmpla în 2025 și în anii următori. Nicolae Ciucă a plecat de la butoane, însă ar fi procedat la fel. La fel ar proceda orice partid, de la USR la AUR, dacă ar fi la guvernare.
Deși în campaniile elctorale se aplică principiul “După alegeri, potopul!”, alegerile reprezintă importante puncte de cotitură. Sumele enorme pentru susținerea aparatului bugetar este un subiect discutat, dezbătut, întors pe toate fețele în toate țările Uniunii Europene. Mai puțin în România.
PSD, primul ministru Ciolacu, comunicatorii, sunt pregătiți pentru a da răspunsuri la toate întrebările mai puțin la una: ce se întâmpă cu aparatul bugetar? Mai merită alimentat cu asemenea sume fabuloase un aparat în bună parte depășit, uzat moral?
Sumele adunate pentru susținerea aparatului bugetar sunt adunate din impozite și taxe. Pot fi adunate aceste sume fără a fi decapitalizate firmele mici și mijlocii, persoanele independente? Nemulțumirile asociațiilor din industrie, din comerț, reflectă îngrijorarea numeroaselor întreprinderi mici și mijlocii legate de creșterile taxelor și impozitelor. Ținta mai nouă a Fiscului o reprezintă asociațiile individuale, de familie.
Aproape jumătate din salariul unui angajat merge la stat. Nici boierii, nici grofii, nici turcii nu luau atâta tribut de la țările române.
În ciuda urgențelor financiare guvernul nu ia măsuri în consonanță cu urgențele. Consecințele deciziilor, a măsurilor luate de guvern, dar și de administrațiile locale, nu sunt suficient analizate. Și sunt decizii care implică sume uriașe de bani. Țara este bogată, dar bogăția nu se reflectă în nivelul de trai. Dacă s-ar recunoaște existența haosului bugetar, situația generală s-ar putea îmbunătăți.
În concluzie: nu țara este săracă, oamenii sunt săraci.
Fii primul care comentează