Asculta acest articol Sunt perioade istorice când evenimentele nu pot fi explicate decât folosind termeni medicali. S-ar putea să trecem și noi printr-o astfel de perioadă. Să sperăm că va fi scurtă. Societățile democratice, spre deosebire de totalitarism, au instrumentele și capacitatea să revină la normalitate.
Campaniile electorale, în numele celor mai potrivite strategii care să ducă la înfrângerea adversarilor, scot în evidență cele mai nefericite laturi ale politicienilor. Setea de putere ucide orice urmă de rațiune.
Dar niciun politician nu-și poate descoperi pornirile paranoice fără complicitatea celor din jur. Există însă un fenomen și mai periculos decât boala de putere a câte unui individ singuratic. Paranoia se extinde cu atât mai mult cu cât vrei să o izolezi. Este ca și când vrei să stingi benzina cu alcool.
Un exemplu de manifestare paranoică generalizată este încercarea de a-l găsi pe candidatul prezidențial ofițer acoperit. Piatra a fost aruncată în apele tulburi ale politicii românești de Traian Băsescu. Președintele a aruncat o vorbă, mass-media a amplificat-o, iar Parlamentul vrea să facă o comisie de anchetă care să ancheteze cazul. Identitatea candidatului acoperit de serviciile secrete a devenit o prioritate națională. Nu se mai ocupă nimeni de congresul PSD, nu ne mai pasă de comisarul european Corina Crețu, care gestionează 350 de miliarde de euro. Un alt canal paranoic.
Pentru a ne da seama cât de fals este subiectul plasat de președinte pe agenda publică a precampaniei, ar trebui să facem un salt în timp. Am lăsat în urmă sute de cazuri de așa-zise scandaluri de genul acesta, și ne așteaptă în viitor alte sute de cazuri. Nimic nou în paranoia puterii.
Dezvăluirea președintelui aduce, totuși, în prim plan tema serviciilor secrete. După un sfert de secol de la căderea regimului comunist, al cărui fundament a fost Securitatea, noul serviciu, născut din ruinele celui vechi, a ajuns la maturitate. Că mai este atins sau nu de paranoia, în sensul că vede peste tot teroriști, trădători de țară, grupuri organizate de infractori, își are rolul său indiscutabil de principal punct de sprijin al șefului statului.
Traian Băsescu, făcând referire la nefericita constatare a lui Emil Constantinescu “M-a învins Securitatea”, ținea să transmită că el nu va afirma niciodată așa ceva. Lăsa să se înțeleagă că el a învins Serviciile. Deconspirarea candidatului ofițer acoperit vrea să fie demonstrația că are dreptate. Ca un învingător ce se află, a găsit de cuviință să deconspire ceea ce se pare că nu știau nici șefii SRI și SIE. Asta înseamnă ceva în mintea celor care cred că întreaga societate se învârte în jurul serviciilor speciale. Toți cei ce decid sunt ofițeri, spioni, legați între ei prin încrengături greu de imaginat.
Dacă se va schimba ceva după plecarea lui Traian Băsescu și venirea unui nou președinte, va fi instalarea unei perioade de destindere, de liniște socială și instituțională. Până și serviciile se vor odihni un pic. Poate va dispare și semnul acela care arată că sunt ascultate telefoanele. ~n sfârșit, după atâta tensiune acumulată, va veni vremea când oamenii nu vor mai vorbi în șoaptă. Va fi, păstrând proporțiile, ca după fuga soților Ceaușescu.
Mai mult decât atât ce și-ar putea dori oamenii? Dar este printre candidați unul care poate garanta un pic de liniște după alegerea lui ca președinte? Chiar dacă ar fi ofițer acoperit, un astfel de om ar merita să fie Președinte. Dacă ne scapă de paranoia, nu mai contează ce este sau a fost.
