Asculta acest articolDate fiind circumstanțele internaționale, trebuie să spun că nu întotdeauna poți fi în total acord cu declarațiile europarlamentarului Cristian Terheș, dar de cele mai multe ori spune lucruri concrete, fapte care se petrec în instituțiile de la Bruxelles.
Nu știu dacă demisia singurului membru al PNȚCD care ocupă o funcție publică survine, întâmplător sau nu, în preajma zilei de 1 Decembrie. Știu însă că două partide au făcut posibil actul politic de la 1 decembrie 1918. Sigur, nu aș ignora total nici rolul jucat de social-democratul Ioan Flueraș, pe care, din păcate, PSD nu și-l revendică, deși a fost întemnițat de comuniști și a murit schingiuit în închisoare, prin anul 1953.
Ce are de-a face demisia lui Cristian Terheș din PNȚCD cu starea națiunii, cu 1 Decembrie, cu rolul partidelor istorice, desigur a regelui Ferdinand, dar și cu blidul de fasole cu ciolan, mai sus amintit? Mai mult, aș spune că starea de spirit a națiunii are de-a face și cu Aurelian Pavelescu.
Am înțeles că veritabilul național-țărănist Cristian Terheș, născut în același județ cu Iuliu Maniu, a părăsit partidul lui Maniu și Coposu, preluat de la Ioan Rațiu și Gheorghe Pop de Băsești, foștii președinți ai Partidului Național Român, din motive ce țin strict de inactivitatea partidului de când îl conduce avocatul Pavelescu. Poate fi contrazisă această realitate?
PNȚCD nu are prezent, dar are un trecut fabulos. Și nu are prezent din cauza greșelilor pe care le-au făcut cei care au condus partidul după moartea lui Corneliu Coposu. Luptele interne, după alegerile din 1996, apoi după anul 2000, s-au sfârșit prin victoria lui Aurelian Pavelescu.
L-am cunoscut ca avocat, într-un restaurant select din București, după ce câștigase un proces de presă la Craiova. Nu-l știam de țărănist, ci de social democrat. Era în grupul de pe lângă primarul general al Capitalei, Traian Băsescu.
După ce a preluat conducerea PNȚCD mi-a făcut o vizită la Satu Mare. Printre altele mi-a spus că venerabilul Ion Diaconescu, când partidul era la guvernare, a arătat constructorilor care urmau să facă reparații la sediul central PNȚCD din București, o altă clădire. Pe care au și reparat-o. Era un fel de a spune că bătrânul țărănist, prietenul lui Corneliu Coposu, era senil.
Nu aș fi menționat acest aspect dacă nu aș fi citit în textul demisiei europarlamentarului Cristian Terheș că AEP confiscă de la PNȚCD – aripa Pavelescu, zeci de mii de lei ca urmare a unor chirii ilicite. O fi vorba despre sediul PNȚCD-ului pe care Ion Diaconescu l-a confundat cu altă clădire?
Nu mai știu nimic despre sediul respectiv. Știu doar că acolo, în acea clădire, fără să fiu membru PNȚCD, ci ca ziarist și urmaș al unei familii de național-țărăniști, i-am întâlnit pe Adrian Marino, Petre Stoica, Vasile Vetișanu, Nicolae Noica, Gabriel Țepelea, Gheorghe Grigurcu, Ulm Spineanu, și pe mulți, mulți alții. Desigur și pe seniorul Corneliu Coposu, dar și pe Ioan Mureșan, ministrul care a făcut pușcărie.
Nu cunosc circumstanțele închirierii sau vânzării unor sedii ale PNȚCD, dar mai grav este că nu cunosc activitatea partidului pe care cică îl conduce Aurelian Pavelescu. Unde îl conduce? Mai există cumva PNȚCD? Dacă există nu se vede că există, iar dacă legal există un lucru este sigur: cel ce stă pe scaunul lui Corneliu Coposu a ucis spiritul național-țărănist.
Îmi mai aduc aminte de încercările lui Nicolae Breban și Alex Ștefănescu de a încerca să salveze ce mai putea fi salvat din spiritul vechiului partid. Cu tot respectul, la timpul potrivit i-am citat domnului Breban versul eminescian: “Nu-nvie morții, e-n zadar, copile!”
Dacă europarlamentarul Cristian Terheș și-a dat demisia din PNȚCD înseamnă că a plecat dintr-un loc care nu există. Va reuși Cristian Terheș să reînvie spiritul tutelar care i-a făcut pe românii ardeleni să nu cedeze și să se încline în fața vitregiilor istoriei? Eu cred că da. Însăși circumstanțele istorice sunt de așa natură.
Fii primul care comentează