Asculta acest articolEste prematur să se facă speculații pe marginea plecării lui Crin Antonescu de la conducerea PNL. Campania electorală este în plină desfășurare și practic fiecare partid are timp să-și mobilizeze electoratul. Partidelor cu tradiție, bine ancorate în viața politică, care au un bazin electoral stabil, nu le este greu să facă efortul de a le cere alegătorlor să iasă la vot. PSD a înroșit, și la propriu și la figurat, pământul patriei. Premierul, în fruntea candidaților europeni, calcă județ după județ, se întâlnește cu cetățenii, cu activul de partid, cu mass media.
Mașinăria de vot numită PSD este pusă în mișcare încă de pe acum. Ce face în acest timp Crin Antonescu? Pleacă în Statele Unite, împreună cu soția, candidată pentru Parlamentul European. Lipsește din țară în zile care pot fi decisive pentru rezulatul alegerilor. S-a împăcat cu ideea că partidul său nu va reuși să obține 20%?
Este greu de crezut că un om ca Antonescu va ceda atât de ușor puterea. Chiar după un rezultat mai slab, poate găsi o mie de motive pentru a alege să nu plece. Fără Crin Antonescu, se presupune că PNL se va reîntoarce în guvern, implicit refăcându-se USL. Dar mai există destule elemente radicale în rândul liberalilor care vor încerca să mențină partidul în zona dreptei, departe de sfera de influență a PSD. Unul dintre ei este chiar Klaus Iohannis, prezumtivul înlocuitor a lui Crin. Primarul Sibiului este posibil să fie unul dintre cei care au contribuit la radicalizarea lui Antonescu. Neamțul nu va pune PNL-ul la remorca PSD.
Refacerea USL în varianta dorită de PSD este posibilă doar în situația în care la conducerea PNL revine Călin Popescu Tăriceanu. Întrebarea este câți liberali îl vor urma? Nucleul dur va rămâne intact, eventual alături de Crin Antonescu. Dacă liberalii vor avea de ales între a merge în tabăra PSD și a se ralia partidelor de dreapta, cu siguranță se va ajunge la o scindare.
Călin Popescu Tăriceanu ar trebui să fie urmat de peste jumătate din organizații pentru ca formațiunea sa să poată înclina balanța în avantajul stângii. Pe de altă parte, în jurul radicalilor este necesar să rămână o parte consistentă din partid pentru ca PNL să poată fi luat în seamă de partidele de dreapta.
Făcând abstracție de numărul partidelor de dreapta intrate în competiție la alegerile europene, procentele lor adunate într-un singur coș se ridică la nivelul PSD. Când se vorbește despre abdicarea lui Antonescu, trebuie luat în calcul posibilul rezultat pe care dreapta îl poate obține la alegerile prezidențiale.
Pe termen lung, locul PNL este alături de partidele de dreapta. Pe termen foarte scurt, calea cea mai scurtă spre guvernare a PNL este prin refacerea USL. Varianta Tăriceanu presupune o oarecare călcare pe mândrie. Varianta Antonescu sau Iohannis, pune în față noi obstacole, presupune negocieri dificile cu Traian Băsescu, însă PNL iese cu fața curată, indiferent dacă pierde sau câștigă.
PNL mai are o variantă de rezervă, o alianță directă cu PDL. Liberalii nu stau chiar atât de râu pe cât am fi tentați să credem. Au la dispoziție mai multe variante de accedere la putere decât oricare alt partid. În ciuda aparențelor, PNL stă pe cai mari. Din păcate, ei stau pe loc sau în cel mai bun caz o iau ușor la un trap foarte lejer.
