Asculta acest articolS-ar fi putut trece peste groaznica întâmplare de la Caracal fără să se profite politic? Desigur.
Cazul ar fi putut fi abordat omeneşte atât de primul ministru Dăncilă cât şi de preşedintele Iohannis.
Preşedintelui Klaus Iohannis i s-a părut că premierul Dăncilă a profitat de ocazie şi a tratat problema electoral, printre altele propunând organizarea unui referendum pentru majorarea pedepselor pentru infracţiuni foarte grave.
Prin urmare s-a dezlănţuit atacând guvernul şi PSD în stilul obişnuit. Viorica Dăncilă nu a întârziat să-i răspundă.
Pe scurt s-au acuzat reciproc că îşi fac campanie pe marginea tragediei de la Caracal.
Trist este că amândoi au dreptate. Da, fiecare în felul său, din primul moment s-au gândit să profite electoral de situaţie. Amândoi au dreptate când se acuză. Premierul Dăncilă îl acuză pe Iohannis că nu-i pasă de nimic altceva decât să câştige un nou mandat, iar preşedintele acuză PSD că este “autorul moral” al crimelor în serie de la Caracal.
Lucrurile au luat o întorsătură urâtă. Chiar şi în faţa unui caz atât de cutremurător, întreaga clasă politică se împarte în două tabere, văzând în mod diferit situaţia de la Caracal.
Unii vor să profite de situaţie pentru a întări rolul serviciilor de informaţii considerate apropiate preşedintelui. Alţii vor să taie din bugetele instituţiilor de forţă SRI, STS, SIE.
Populismul acoperă din nou realitatea. Politicienii români nu ştiu aborda problema siguranţei cetăţeanului decât prin slogane. Nu au nici măcar proprietatea termenilor. Le scapă elemente importante, modul în care este tratat cetăţeanul, dezinteresul faţă de rezolvarea problemelor cetăţeanului de rând. Acum se constată că nu pot fi traşi la răspundere cei care nu au înţeles gravitatea situaţiei fetiţei sechestrate care a sunat la 112 din casa criminalului. Este vorba despre poliţişti, despre un procuror şi un judecător. Adică despre piramida puterii judiciare, responsabilă până la urmă nu doar de siguranţa cetăţeanului, ci, în bună parte, şi de confortul social şi psihic al locuitorilor României.
Până la urmă se ajunge şi la slaba pregătire profesională a personalului din sistemul de stat. O parte este angajat în valuri pe criterii politice, în funcţie de cine era la guvernare sau la conducerea din judeţe. Altă parte este angajată pe criterii familiale, în instituţiile de stat putându-se face stufoşi arbori genealogici, cu bunici, fii, nepoţi, soţii, toţi găsindu-şi un cuibuşor cald şi bine plătit în instituţiile statului, unde nici nu trebuie să te speteşti muncind pe brânci. Muncesc alţii pentru ei, pentru că există şi persoane bine pregătite în sistem, puse să facă munca altora poate mai bine plătiţi decât ei. Aici trebuie căutate cauzele lipsei de profesionalism generalizat.
Pe de altă parte, are dreptate şi preşedintele când acuză coaliţia PSD-ALDE că a modificat legile justiţiei după interesele anumitor persoane. Au dreptate şi liderii PSD şi ALDE când îl acuză pe Iohannis că nu se implică în problemele reale ale ţării.
Suntem în mijlocul unui cerc vicios în care se pot manifesta în voie indivizi cruzi, cum este criminalul Dincă din Caracal. Incompetenţa pe de o parte, inconsecvenţa şi ambiguitatea legilor pe de altă parte, asigură un climat propice pentru infracţionalitatea de la talpa ţării.
Poate că nu este bine să amestecăm aici şi corupţia, dar sunt fenomene sociale care nu pot fi despărţite. Poate că revigorarea naţiunii trebuie să vină de jos în sus. Dar ce te faci cu vârfurile putrede? Poate că, rând pe rând, începând cu alegerile prezidenţiale din toamnă, cu alegerile locale şi parlamentare de anul viitor, ceva se va schimba în bine. Speranţa este cea mai ieftină marfă din România.
